CUNOASTERE SI ARMONIE

Nou si vechi

2011-11-07T19:05:00.000+02:00

Am renuntat in ultima perioada,destul de lunga dealtfel,sa rostogolesc cuvinte.
Imi pare inutil si irosire pentru ca experienta nu sta in cuvinte, fraze si idei ci in esenta lor,in starile pe care le genereaza acestea si actiunile care rezulta din asta.

Si totusi,comunicare este importanta iar cuvintele sunt instrumetul cel mai la indemina pe care il avem,de accea am ales ca mai scriu cite ceva despre...noi,si in ultima instanta despre mine.

S-au perindat multe imagini ,povesti si experiente prin perceptia mea,iar acum,in acest moment,e pace,pacea mintii care se traduce prin potential exprimat,aceste rinduri,ceva muzica creata sau interpretata zilnic,tendinta de a intelege si accepta chestii generale si particulare,in context sau in afara lui.

Suma de convingeri pe care o numim cunoastere se schimba odata cu noi,odata cu viata,fiindca noi suntem de fapt perceptorii vietii printr un filtru mai mult sau mai putin limitat,aceasta cunoastere,numita mai pompos in cercuri spirituale cunoastere de Sine.

Credinta mea ma poarta spre un singur tot,un singur Eu,un singur Sine exprimat in infinitati de aspecte individuale,parte constiente de Intreg,parte separate sau separartiste.
Astfel ajung la sensul a cea ce vrea de fapt sa transmit,nou este chintensenta vechiului iar vechiul...nu exista,fiecare aspect,moment,conjunctura este noul iar amintirea este o simpla scintilatie a mintii.

De aici,toate povestile despre trecut,combinat cu toate sperantele si asteptarile legate de viitor sunt doua mari bule de potential exprimate intrun singur punct,Acest moment.
Acest moment este maximul de trecut si viitor,fie el particular sau general si cine sta sa urmareasca intreaga tesatura de trecut si viitor exprimata in Acum?

Nu ma leg si de aici,fiindca dau de textul clasic,iar aiciul meu are putina legatura cu aiciul fiecaruia in parte,chiar daca respiram in fapt acelasi aer mirosul si calitatea lui sunt diferite pentru fiecare in parte,la propriu si la figurat.

Cum nu intentionez sa vorbesc de calitatea aerului,desi aerul din jurul fiecarui individ conteaza,ma reintorc la eternitatea momentului,cind spun acum ma refer la toate aspectele lui,potentiale,exprimate si expirate,sau prezente si de actualitate.

Acumurile mele insumate au putina valoare raportat la conjunctura in care ne aflam,insa au toata valoarea posibila ca si perceptie,mai ales ca asta imi ofera posibiltatea sa pot schimba ceva.

Cea ce nu cunosti nu se schimba,pot schimba altii necunoastearea ta,insa devii un simplu beneficiar al schimbarii,iar ca si consecinta urmeaza proiectia,acea capra a vecinului dupa care in mare parte ne ghidam.

Cei care intradevar tac si fac sunt putini,dar si daca ar fii unul singur am putea salva sodoma si gomora,la citiva deja am salvat aparentele per ansamblu,iar la din ce in ce mai multi putem zimbii fericiti,cursul este spre ce trebuie.
Si acum sa renunt la exprimarea aforistica si sa revin la acumul concret.

Multe povesti spirituale se intimpla acum pe planeta,mii de nave,mii de fiinte care fac si dreg,mii de zimbete si stari extatice,mii de scoli si de grupari,este aceasi fervoare prezenta din 2 in 2 mii de ani in momentele de cotitura,insa cea ce rezulta din asta trebuie trait si experimentat...de fiecare in parte ca si experienta particulara.

Mentalul colectiv,acea minte de zi cu zi plina de zvonuri si birfe,imagini si pareri,constatatari si dezamagiri nu are capacitatea de a intelege cea ce cuprinde,doar misca creatiile colective de colo colo,pentru a intelege, accepta si schimba la modul concret imaginea de anasmblu este nevoie de atentia si luciditate protagonistilor,si aici ma refer la cei care au raspuns cu brio la adevarat sau fals,fie si pe facebook.
Ce este fals in Acum?

In primul rind cea ce nu dainuie,vine si pleaca dupa bunu i plac,iar din acet punct de vedere cea ce dainuie este faptul ca suntem,respiram si putem observa,restul e can can.

Mai avem de buna seama si observatia pertinenta ca tot cea ce facem se afla in noi si pentru noi,chiar daca asta implica si multi altii prinsi in acelasi joc,fiecare cu fiecare.

Aceasta observatie ne face mai responsabili si mai atenti,dam tot mai putine palme,fie si mentale,incercam sa fructificam doar partea pozitiva si sa acceptam ca si punct de referinta parte neconstructiva fiindca,deh,este vorba numai si numai despre noi insine.

Daca totusi apar tensiuni si neintelegeri,spre deosebire de alte acumuri mai putin aprofundate,acum suntem constienti de ce si cum,constienti si de consecinte,cu alte cuvinte am devenit vizionari si clar(in sensul de clar)vazatori.

A face gesturi sau actiuni inconstiente,agresive,separatiste este in fond si la urma urmei o alegere personala fata de care putem fii cit se poate de neutrii si nimeni nu contesta dreptul unor personaje de a si urma instinctul si limitele mentale de perceptie,cu mintea de Aici,insa in general se dovedeste complet nepractic in multe acumuri referitor la......calitatea vietii pe care vrem sa o traim.

Daca nu vrem calitate,ci cantitati cit mai mari de.....orice,putem fii oricum,nimeni nu ne poarta grija,nici dorul,judecata ne apartine, aici sau in general...dincolo.
Nah,m-am ferit de atunci incercind sa ramin in acum si am dat de aici si acolo,separatismele mintii dublu impartite in patru:))

Revenind la curentul spiritual modern(pompos,nu?),reiki,meiki,teiki,sama,chanell,e.t,miti(ca),zamolxian pe aste plaiuri,exista in multe acumuri actualizate sau nu,acum sa exacerbat ca o moda.ca un refuz de acceptare ar spune un psiholog,ca o replica la materialsmul dialectic creat cu sirguinta de comunisti si continuat cu entuziasm de capitalisti si..preoti.

Toate aceste curnete de opinie teoretice,care trebuie sa recunoastem ca sunt frumoase fata de uzinele mastodoont sau vapoarele de tspe tone,nu ne ajuta sa respiram si sa privim cu adevarat,insa ne ajuta sa speram,iar speranta intro lumea mai buna,presarata cu fapte,cu schimbari reale,poate chiar creea acesat lume.

Toate portalurile si datele limita au sensul de a ne trezi la recunoastrea faptului ca noi putem fii un portal si o data limita,acel miine ma las de fumat urmat de fapte reale,sau cu asta m-am batut in tinerete,azi ii zimbesc,miine il invit la o cafea,peste o saptamina suntem amici,iar la anul ne trezim la o cabana la munte impreuna,ce alt portal mai poate creea o serie de conjuncturi asemanatoare?

Dar o mare parte din curentul spiritual este de fapt"cum sa fac sa plec de aici",sa ma inalt, sa ma iluminez,sa plec in in alte planuri si alte galaxii,si intradevar este o inchistare lumea fizica,dar este si o binecuvintare cind privesti cerul albastru cristal,muntii de sus in jos sau jos in sus,priviri inocente la animalute si copii,pline de lumina si cadura,chestii care le poti observa doar cu ochii fizici.

Acuma,iarasi,alegerea fiecaruia si nu cred ca este atit de deranjant spirituali...cu diplome,si maestrulici care in defintiv le spun exact cea ce vor sa auda,cit cei care constient intretin ignoranata,care otravesc fizic, psihic si mental fara umbra de compasiune sau retinere o lume intreaga,dar....si asta este tot o alegere,iar dincolo de dualism toate sunt alegereri la alegeri,pina nu mai ramine nimic de ales,cit de acceptat...Totul.

Citeva reflexii

2011-04-16T11:06:00.001+03:00

Timpul este spatiul constiintei,este forma de energie infinta in prezentul continuu care sustine spatiul,respectiv raportarea la spatiu,forma.Noi numim timp succesiunea evenimentelor la care ne raportam,avind repere spatiale la baza acestei miscari,insa in fapt nu putem constientiza decit un continuu prezent in care ne aflam si ne miscam,trecutul si viitorul fiind proiectii ale mintii in acelasi cadru.
Tot cea ce se intimpla in acum etern este miscare,noi suntem cei care ne miscam si schimbam cadrele de referinta ale lui Acum,generind prezenta lui Aici,la modul simplu ne miscam in timp construind spatiu.
Raportarea noastra la cele 2 dimensiuni este in legatura cu nivelul de perceptie senzorial care contine in el continuitatea,desi cadrele sunt in continua miscare,spatiul aici in eternul acum,noi creem o legatura constienta intre cadrele in miscare construind aparenta de static,de familiar,de siguranta,care in fapt apartine exclusiv nevoii senzoriale de raportare la forme fixe,perceptibile.

Vorbind cu un prieten zilele trecute,am afirmat legat de faptul ca sferele de lumina sunt reale,si era vorba de o realitate fizica, perceptibila,ca din punctul meu de vedere si imaginatia este reala,tot cea ce omul creeaza este la origine gind si imaginatie,indiferent ca baza construnctiei este matematica,fizica,chimica,artistica,etc.
Reperele cunoasterii noastre atit in stiinta cit si in metafizica sunt constructii mentale mai mult sau mai putin elaborate care ne ajuta pur si simplu sa definim miscarea si sa o raportam la ceva,insa toata aceasta miscare nu are repere fixe in cadrul relativitatii.
Afirmatia"Totul este infoenergie"este strict legata de aceste repere ale cunoasterii,cea ce putem intelege din energie si informatie,si aici ne putem raporta la multiple repere din cea ce intelegem ca fiind energie sau fiind informatie.Un plan energetic major prezent in toate manifestarile fizice este energia electromagnetica,dar si emotia,iubirea,trairea intensa si pasiunea sunt forme de energie in miscare,astfel conteza mai putin forma energetica pe care dinamica o genereaza,cit felul cum o definim si la ce nivel energetic ne raportam
.Componenta informationala este tocmai intelegerea noastra legata de diferitele tipuri de energii,cu intreaga structura mentala raporata la fiecare energie in parte.
Acum,ca am exteriorizat cite reflexii mentale,sa trec la partea traibila,la noi insine.Toate aceste struncturi pe baza caroara ne construim realitatea proprie si acceptam realitatea colectiva sunt un fluid,un dans,o experienta,care trece prin sentimentele si pasiunile noastre,prin deschiderile sufletesti sau prin contradictiile noastre cu o gratie inaltatoare intr un proces etern pe care il numim viata.
Acest proces este definibil prin efectele sale,prin cea ce suntem capabili sa acceptam la un moment dat la nivel de traire interioara,insa spre inaltarea si evolutia intregului proces chiar daca este exprimat particular,in fiecare dintr noi.Suntem atribute ale vietii,la fel de schimbatoare ca si viata insasi iar tot cea ce treneaza si limiteaza cuprins in struncturile mentale prezentate mai sus,se opune cumva curgerii line si inexorabile care suntem.
Omul se trezeste intr o moment etern in linistea iubirii sale atunci cind nu se mai opune,accepta totul si renunta la orice limitare a mintii si sesizeaza ca de fapt structurile de orice fel ascund perfectiuna Creatiei si Creatorului.

Coincilerea mintii cu trairea in procesul etern se leaga tocmai de creatia de repere si renuntarea cu voiosie la ele,intr un proces constant inaltator,atit creatile mintii cit si trairile si constientizarile sensibile se impletesc si ne recreaza,desi nu suntem neparat in recreatie.Intregul proces de invatare este aducerea aminte ,trairea potentialului zero infinit din care pleaca atit gindurile cit si trairile,iar acest potential il avem fiecare in noi,si il traim in linistea profunda..

Invitatie

2011-04-13T12:48:00.002+03:00

Ne-am bucura de prezenta voastra si pe grupul:http://groups.yahoo.com/group/sethr/,unde deja ne am adunat peste 400 de prieteni pe drumul unitatii si al armoniei.
Cel care a intiat grupul este traducatorul si dinamizatorul informatie dintr-un channel la un nivel inalt,veridic si motivant legat de entitatea numita SETH,si in afara de materiale si sutineri legate de saltul in constiinta,dorim sa reincepem conferinte on line pe diverse teme cu programul Team Speak,o experienta care deschide si ne apropie,urmind sa putem fii aproape si fizic:organizare de excursii,bazele comunitatilor autointretinute,convergenta mai multor curenti informationali,etc.
Va asteptam cu drag,in pace si prietenie

Apel la Constiinta,apel la noi

2011-04-06T11:41:00.005+03:00

Mi s-ar parea total neavenit sa intru pe un site,blog sau grup crestin si sa incep sa conving sau sa insir credintele mele,mai ales ca observ credinte exterioare,cu carti,alti oameni,sfinti parinti,sfinta biserica,putin sau deloc din interiorul si lumina celor care prezinta aceasta imagine.

Poate printre o reclama la nu stiu ce terapie,radiestezie si curs de expansiune sau o masiva convertire crestina in care afirmatiile confirma scopurile,mai apucam si noi sa spunem cite ceva din cea ce suntem si sa ne pastram vibratia ca grup.

Oare daca Arsenie Boca ar fii ales sa fie inginer constructor cu acelasi har si deschidere,in loc de calugar,ar fii fost la fel de cunoscut si adulat?

Observ ca new age ca termen generic este acuzat ca distruge traditi,credinte,ca se opune spiritualitatii "autentice",ce-o mai fi si aia,desi in realitate este exact invers,inertia si conservatorismul respinge din start noul,chiar si unitatea intre stiinta si spiritualitate reprezentata de fizica cuantica si geometria sacra.

OAMENI,TREZITI-VA.

Traditiile,obiceiurile,credintele formale,parerile,impresiile,senzatiile,comparatiile,separatiile,ierahiile,lupta de orice fel,opozitia,negativismul,suferinta ca stare de fond,conflictele emotionale,scenariile mentale,interesul si profitul,sunt falsul dintre asta lume si voi insiva de mii de ani.

Cei din jur nu sunt nici mai buni nici mai rai decit voi,sunt oglinda voastra si sunt exact asa cum sunteti voi.Nu trebuie sa ma convertiti la crestinism ca sa va zimbesc din suflet si sa va respect.

In lumea asta larga poate cunoasteti in total 100,500,1000 de oameni,restul sunt fundalul viu din jur,lumea este un concept pentru voi si nu o realitate care exista independent de voi.

Lumea voastra este de fapt cea ce cunoasteti si pentru fiecare in parte este la fel iar la nivel spiritual,unde aveti curajul si energia sa va avintati in cunoasterea de Sine,acolo sunteti cu perceptia.

Poate aveti nevoie de reprezentari sau poate nu,poate intuitia si bunul simt va aduce pe poteca nebatuta care sunteti,poate dragostea fata de divin si aproape va aduce aproape de cea ce este divin in voi(si sa nu imi veniti cu bulgare de tarina si biomasini),poate toate astea le un loc sau sunteti materialisti convinsi si nu va intereseaza prostiile astea.

Poate cochetati cu spiritualiatea fiindca este un mod de comportament si perceptie diferit decit cruntul dualism materialist,sau sunteti cu adevarat cimp de constiinta si va percepeti si actionati ca atare.

In fata lui Dumnezeu,totul este EGAL.Cu sau fara forma Divinul sustine toate astea nediferentiat,fiindca voi sunteti insasi alegerea,si desi ati fost constrinsi sa credeti in judecata si pedeapsa,in o fii bine,o fii rau,in profunzimea sufletului vostru stiti ca toate,chiar toate care exista pe asta lume sunt exact cea ce sunt,experiente ale vietii individualizate prin voi,si nimeni si nimic nu va trage la raspundere ca vreti sa experimentati ceva sau altceva.

Acesta este Iubirea nediferentiata care sustine tot si toate,in ea ne aflam si prin ea suntem cea ce suntem.

Aspectele dramatice si opozitile,suferinta reala sau autoindusa sunt o alegere la fondul infinit de optiuni si convingeri pe care suntem capabili sa le avem,si nu o cale imuabila a omenirii pe aceasta lume,iar pentru fiecare in parte si pentru toti cei care accepta si sustin binele,pozitivul,constructivul,armonia,poate fii altfel decit alegerea generala,cu consecinte benefice in acesta alegere.

De fapt,acesta este sensul schimbarii,si a fost intotdeauna,o evolutei a speciei umane ca si regn,aparent duala si cu mari transformari dinspre regnul animal catre altceva,si o evolutie a vietii in acest regn independenta,cu mari deschideri catre cunoastere si universalitate si cu o infinitate de cai si alegeri nu neaparat exprimate fizic.

Stiu ca pentru o parte din cei ce cititi aceste rinduri limbajul si cea ce exprima aceste cuvinte este diferit de felul in care v-ati obisnuit sa priviti propria realitate,insa viata nu se scrie in carti,nici macar aceste rinduri nu exprima viata,viata se TRAIESTE pe EA INSASI,si exact asta este scopul nostru aici si acum,sa fim cea ce suntem,in TOT cea ce ESTE.

Macar o mica portita,o lumina in tunel daca avem fiecare dintre noi,nimic nu este pierdut,in tot valul de concepte si credinte aparent in opozitie,pentru ca Calea,Adevarul si Viata suntem fiecare dintre noi in parte si toti impreuna,si in FIINTA lui ISUS daca acesta este calea noastra,dar in fiinta a tot ce inseamna viata si miscare,in intreg Universul.

Limbaj,comunicare,perceptie

2011-02-14T12:10:00.001+02:00

Sunt destul de prins in jocul cuvintelor in asta vreme,pentru ca acesta e modul de a impartasii si scrie....povesti.
Povestea mea e diferita de a celorlati,si atit,nu caut in povesti decit partea care leaga ,convins fiind ca nu eu sunt cel care schimba lucruri si stari,cit procesul care leaga povestile intre ele.
Toate diferentele puse cap la cap nu fac cit o clipa de sinceritate,un moment de armonie,o stare de prietenie,iar prelungirea jocului prin continuitate ne ajuta sa legam toate aceste stari intr un mod de viata.
Reflectam la faptul ca majoritatea cuvintelor care au o semniificatie aparte sunt de gen feminin:existenta,viata,natura,iubire,comunicare,armonie,prietenie,cunoastere si multe altele,in timp ce suflet-spirit,sunt cuvinte de gen neutru.
De partea cealalta avem creatorul,tatal,universul,dar parca cuvintele de gen masculin nu sunt atit de expresive si pline de sens ca cele feminine,avind in vedere ca cele redate mai sus au o latura practica,aplicativa,in strinsa legatura cu neutralitatea suflet-spirit,in timp ce cuvintele masculine dau o impresie de static,de ceva imuabil.
Astfel ajung la concluzia ca principiul dinamic din tot si toate este preponderent feminin in manifestare,desi aparent partea masculina actioneaza,iar acesta echivaleaza cu legatura perceptibila intre subtil si util,femininul este dinamic si pasiv totodata(paradoxal) in timp ce masculinul este static si activ,amindoua in aceasi neutralitate suflet-spirit.
Dar nu aceste reflexii sunt cea ce vreau sa evidentiez,cit elasticitatea perceptiei si limbajului,inclusiv contructia de imagini simbolice si structuri mentale din cele mai diverse,functie de unde si cum ma plasez cu perceptia.Insa avind in vedere secventialul acestei stucturi mentale,o anumita ordine si coerenta necesara legaturii,este nevoie de un alt fel de minte pentru a lega infoenergii,respectiv ginduri si idei, disparate aparent in spatiu si timp.
Mi se reproseaza exprimarea stufoasa si incoerenta,deturnarea sensului "real" al cuvintelor,si da,vazut per ansamblu acest blog este o mare varza de idei si concepte,iar pentru structura mentala riguroasa legaturile intre aceste povesti sunt sunt greu de urmarit si nu au un sens vizibil,insa legatura reala se face in nevazut,iar cel-cea care tese toate pinzele stie cum sa lege idei si oameni dincolo de cuvinte.
Intrebarea care se pune este, de ce mai scriu?Ei bine,intr un si dintr un act de credinta reala,in general nu ma gindesc la cea ce scriu,nu construiesc cea ce scriu,insa reflectez la cea ce pot transmite mai degraba ca o stare modificata de perceptie si constiinta.
De aici deturnarea sensului real al cuvintelor si aparenta lipsa de coerenta,nu este o coerenta a unei postari cit coerenta in ansamblu a postarilor,in strinsa legatura cu propria experienta si cu cea ce comunic si impartasesc cu cei din jur,armonizat cu propriile refexii si contemplari.Nu mai numesc ginduri actiunile mentale pentru ca este impropriu sa confunzi mesagerul cu mesajul,traducatorul cu traducerea,instrumentul(mintea) cu instrumentistul.
Mintea ca si traducator al Viului este extraordinara,insa ca si structura este asemanatoare cu un calculator,nu simte si nu sintetizeaza,doar lucreaza si aranjeaza,nefiind contienta nici macar de emotiile si trairile pe care le genereaza si de felul cum nivelul ei de perceptie nu se leaga intotdeauna de alte minti asemanatoare ei dar diferite ca perceptie si soft de baza,cu alte cuvinte calculatoarele nu sunt intotdeauna in retea.
De ce spun toatea astea?Pentru a realiza ca numai la nivel de minte,deci de instrument traducator,nu suntem cu adevarat impreuna,putem scrie o poveste impreuna,putem impartasii o poveste,putem genera povesti complementare,insa nu putem iesi din poveste si sa intram in real care nu este poveste,sau este esenta tuturor povestilor.Urmeaza ca mersul firesc si natural al lucrurilor sa demonstreze rationalilor ca uriasul lor are picioare de lut,si ca iesitul si intratul in minte este un proces nu o actiune bine definita,cu cap , coada, si asa zisa coerenta.Intradevar,exprimarea este lineara,o idee,o fraza,are cap si coada,insa manifestarea ei si legatura ei cu alte idei pe acesai lungime de unda este ondulata,catre sferic si nestructurat,generind energie,la nivelul nostru trairi de tot felul,de la emotii simple si sentimente aleatorii pina la indentificare completa cu a fii,sinonima cu iubirea.
Spatiu nostru mental este potential nelimitat,exista structuri piramidale sau de alte forme inclusiv abstarctizari gen amoebe insa ele se pierd in infintatea interactiunii sferice mentale,a ne lega de un concept,de o structura mentala chiar si bine construita si elaborata este exact faza cu padurea si copacii.
Putem contempla copacii,insa constient de ansamblu dintre ei numit padure,iar trairea sferei potentiale este similar cu vidul din zen,un loc unde toate aceste structuri revin la propia esenta egala si unitara.Din acest punct de vedere toate gindurile sunt la fel,povestea mentionata mai sus,sau exista un singur gind unitar care se manifesta in infintate de moduri si forme.
Aceste structuri in interctiune lor se transforma in convingeri care ne canalizeaza actiunea,insa nepierzind din ochi padurea in ansamblul ei,convingerile luate la un loc devin sens,nu scop.
Nu ma pot crampona de nici un gind sau idee si nici nu imi vine sa imi schimb stilul de a traduce starile in ginduri,convins fiind de efemeritatea lor si avind in centru fiintei bucuria padurii pe care simt nevoia sa o impartasesc,pentru ca la un alt nivel de perceptie noi suntem copacii din padure si padurea insasi,omul si structura lui fundamentala este un gind cosmic infinit de complex,un copac constient sau nu de rolul si rostul sau din padure.
Comunicare dintre noi,cea reala,este felul in care se intersecteaza si se leaga radacinile noastre precum si constientizarea faptului ca facem parte din acelasi tot,fapt care arareori ajunge la nivel constient daca intilnirea noastra este o comparatie intre structuri,asemanatoare sau nu,intilniri intre sisteme de convingeri compatibile sau nu,mai putin apartenenta la mintea sferica care le cuprinde pe toate si care nu face diferente intre gindul si conceptia nimanui ,fiind sursa si recipientul care le cuprinde pe toate.
Prin aceasta postare imi raspund si totusi nu raspund la provocari,conviins fiind ca de fapt nu sunt in masura sa schimb nimic,nici macar propriile actiuni si perceptii,am ales asta cu mult inainte sa scriu aceste rinduri si toate rindurile de pina acum,insa alegind acum ce fel de rinduri voi scrie in continuare.
Cei care accepta cea ce sunt dincolo de cuvinte inteleg asta,pentru ca au acceptat la rindul lor propriul SUNT dincolo de cuvinte si sunt constienti ca cea ce facem aici sunt legaturi si punti, nu fapte si acte cu scopuri,care pleaca de undeva si ajung undeva.,fiindca daca vrei sa ajungi undeva trebuie sa pleci,iar noi nu vrem asta,nici nu am facut asta,nu am venit si nu am plecat niciodata .

Intre doua lumi

2011-02-11T09:42:00.004+02:00

Sau intre doua ape,pentru ca doamne doamne a despartit apele de ape,iar noi
am ramas undeva la mijloc,intre apa cer si apa pamint.
Am urmarit zilele acestea ultimul Zeitgeist,si sunt impresionat de cita energie se depune pentru a demonstra partialitatea si suma de convingeri raportata la acest plan dens.
Am amintit de multe ori ce inseamna perceptia senzoriala,cea care ne ajuta sa constatam efectele
potentialului infoenergetic interior,desi practic interior sau exterior,esenta
este aceasi.
Din acest punct de vedere,perceptia numai la nivel intelectual,de observare
si convingeri despre observatii nu este de ajuns,la fel ca si perceptia numai la nivel de traire,
de emotie si stare de fond,de conjunctura si imagine de ansamblu,aceasi partialitate.
De aceea spun ca suntem intre doua ape,cu capul in nori dar cu picioarele pe pamint,pentru
ca astfel ia nastere sinteza intre potential si manifestarile lui.
Cei din Zeitgeist spun ca schimbarea mediului si a convingerilor de baza ale omenirii raporat la tot cea ce merge prost acum,respectiv economie,consumism,mediocritate,frica si profit schimba fundamental mediul evolutiv al omenirii,generind o lume mai buna.
Insa lumea in sine nu are nevoie de schimbare,nu la nivel de cea ce numim noi lume,insa locuitorii ei care o percep,cu sigurnata da.
Nu aminteste nimeni de evolutia reala in Zeitgeist,
de expansiunea mentala,de constienta si constiinta,de reflexie si contemplare,de meditatie si creatie constienta,toate acele mijloace care nu sunt scopuri dar cu sigurnata au ,si dau, un sens.
Astfel avem o interpretare senzoriala a realitatii,pe aceleasi convingeri de baza,noi si ceilalti,in
general noi cei "buni" si ceilati cei "rai",neintelegind ca separarea polaritatii pur si simplu o intretine.
Daca ar fii vorba de schimbare a convingerilor fundamentale,cea mai importanta ar fii ca atit noi cit si ceilalti este o iluzie si ca indiferent de aparentele duale,suntem in aceasi barca planetara si cuprinsi in acelasi Tot.
Nu vrea sa apar smecheriile si partea urita,toata acesta deviatia pur materialista si pur senzoriala cu dramele si consecintele limitative care rezulta din asta,insa
m-am predat in fata Existentei care este Inteligenta Infinta,iar daca Ea-El permite astfel de manifestari,inseamna ca au sens dincolo de orice partialitate si limitare a perceptiei noastre.

Din propria experienta pot spune ca nu depasesti dualismul decit trecind prin el,pe de alta parte depasirea dualismului nu se rezuma la o singura viata si nici la o perceptie partiala asupra unor singure experiente care pot fii vazute ca bune-rele,cit din sinteza lor.
Cind tragem linie si observam cu ce ne-am ales din Toate experientele nu este la fel
ca atunci cind traim la maxim o experienta partiala,o drama,o limitare sau chiar o deschidere,o revelatie.
Mai mult chiar,Totul este perfect in esenta,perfectibil in manifestare,insa in esenta la orice actiune indiferent cit de dramatica sau inaltatoare pare ea,exista o contra actiune egala si de sens opus,perceptibila sau nu,asa este construit universul.
Daca ar exista inegalitati,partialitati sau deviatii necontrolate la orice nivel al creatiei asta ar echivala in perceptia noastra cu lipsa fundamentala de credinta,si din punctul asta de vedere,in autolimitarea noastra suntem necredinciosi indiferent de eticheta de credinta pe care ne am asumat o.
Totul este inteligenta,armonie si perfectiune,insa aceasta prezenta fundamentala a Totului nu este obligatoriu sa se suprapuna cu prezenta noastra in cea ce intelegem din propria inteligenta.
Cea ce pare absurd,abstract sau la un nivel perceptibil,dramatic,se intilneste cu el insusi in infinit intr o forma coerenta si egala,in deplina armonie,aceasta este baza credintei reale si totodata constructia neutralitatii in spirit,neutralitate care nu se confunda cu stagnarea si impersonalul,cit cu holistica, sinteza si capacitatea de actiune pe planuri multiple.
Si sa revin la apa numita pamint,multe din viziunile din Zeitgeist sunt aplicabile si au un substrat foarte constuctiv,din punctul meu de vedere.Insa nu economia bazata pe resurse ne lipseste noua,cit intelegerea faptului ca orice cantitate este limitata,insa cresterea continua a calitatii ne elibereaza de dependenta fata de cantitate,fiind necesar sa ne obisnuim cu un aspect foarte simplu:Putin,da bun.
Faptul ca Zeitgesit promoveaza egalitatea este laudabil,si faptul ca o distribuire a resurselor de baza care intretin viata fizica ne scuteste de gramada de manifestari haotice,pradalnice si primitive,insa consider ca toate astea vin de la sine si inca multe alte calitati firesti ale FIINTEI,atunci cind fiecare in parte se trezeste si devine constient de el insusi,de rolul si rostul sau in lume si univers,in care rol intra din start apartenenta la tot cea ce inseamna binele comun,pentru ca binele comun este propriul bine reflectat.
Acest aspect deschizator de ochi este prezentat si de documentar,insa cu drama si spectacolul de rigoare,cea ce nu este necesar in acest moment pentru ca vedem cu ochii cea ce ne ajuta sa fim noi insine,dincolo de aparentele dramatice,viata este minunata prin ea insasi,natura este din ce in ce mai Vie,cerul tot mai colorat si mai plin de sens,zimbete sincere ale oamenilor sunt din ce in ce mai detasate de aparente,si multe alte aspecte prin care sesizam schimbare si iar schimbare.
In documentar se prezinta orasele viitorului,bine structurate si cu o tehnologie autointretinuta,insa eu vad in orasele viitorului mai degraba asta,tehnologia,accesul la informatii si eventual loc de intilnire si adunare,iar viata rispita pe coclauri in natura,in comunitati creative autointretinute,pentru ca odata cu depasirea fricii si alinierea la legea rezonantei,nu mai simtim nevoia sa stam claie gramada pentru a fii noi insine.
Unii nu mai simt asta de pe acum,cu alte cuvinte,se simt bine in pielea lor.
Daca transportul la distanata este spontan,si sunt convins ca deja exista tehnologia necesara,plus mijloace de comunicare holografica,si pentru asta exista tehnologie,devine neimportant unde stai cu trupul atita timp cit poti lua legatura sau te poti intilni cu oricine,oricind,existind si mijloace neconventionale,respectiv telepatie si bilocatie.
Cred ca omenirea se va scinda,acea alegere la alegere,o alegere fiind a fii cu constienta aici,o alta alegere fiind cum si la ce nivel.O parte va continua pe calea inertiei,pe asocieri si asociatii,inclusiv aglomerari urbane iar o parte foarte aproape de tot cea ce inseamna Viata,respectiv trait in armonie cu natura.Traitul in armonie cu natura nu exclude tehnologia,cit simplificare si armonizarea ei,ca un exemplu fiind mijloace de producere a energiei care se adapteaza exact la cit consumi,fara stocare si apreciere a cantitatii,cea ce Zeitgesit precizeaza corect ca o reevaluare a cea ce este.La fel si productia de alimente si bunuri,si probabil ca pentru multi va disparea ideea de consum cu desavirsire,ei fiind cei care da,nu cei care "au nevoie".
Legind apele de ape,ca o concluzie a acestei legaturi,toti au dreptate in felul lor si de fapt nimeni nu are dreptate pentru altii,cit pentru el insusi.Din suma convingerilor noastre si a felului in care vrem sa percepem si sa generam schimbare,se va naste o lumea mai buna,mai pozitiva si mai dinamica,sau nu.Insa pentru fiecare in parte exista posibilitati de creatie a unei lumi propri mai bune,si consider ca acesta este sensul de urmat.

Cimpul Unificat

2011-01-20T12:07:00.005+02:00

Putem considera viata un cimp infint de manifestare cu interconexiuni fractalice intre parti si intreg,in care fiecare parte este cimp de sine statator cu o anumita frecventa si intensitate a frecventei.
Cimpurile fizice actioneaza pe principiul a cea ce numim electromagnetism,partile mai fine,mai subtile in infinitatea cimpurilor existente actioneaza ca si o corespondenta a electromagnetismului,chiar si lumina are o componenta de unda si una de corpuscul,respectiv caracteristici electrice si magnetice.
Putem reprezenta deasemenea ca partea electrica a cimpurilor este energie iar partea magnetica este informatie,desi nefiind separate intre ele se intrepatrund,orice sarcina electrica genereaza magnetism si invers,orice emisie magnetica are sarcina electrica.
Sugerez aceasta imagine si aceste legaturi incercind sa construiesc o paralela intre fizic si metafizic intr o singura realitate,similara prin legea corespondentei.
Cele doua fenomene care actioneaza la nivel de cimp,unificat sau in interactiune,le numim rezonanta si interferenta,rezonanta fiind legea atractiei universale iar interferenta fiind diferenta de potential care tinde catre echilibru.

Diferentele de potential se manifesta in general prin interactiunea a doua fenomene numite polarizare si depolarizare,deplasarea potentialului de la un cimp la celalalt,in momentul in care potentialul devine uniform,polarizat,interferenta se transforma in rezonanta.

Toate aceste lucruri sunt bine stiute in fizica,fiind de fapt partea cea mai simpla a fizicii,insa cea ce nu realizeaza fizicienii si teoreticienii orientati stiintific,este faptul ca aceste fenomene se aplica la toate nivelurile Creatiei si in orice aspect de manifestare,fiind o reflectare directa a legilor universale,chiar si psihologia este o stiinta a cimpului in interactiune.

Cea ce diferentiaza aspectele de cimp,rezonata si interferenta,polarizare si depolarizarea,cimpuri in interactiune sau cimpuri inchise,care isi consuma propria energie este calitatea,finetea,sensibilitatea,un atribut universal pe care il putem numi factorul Viata.Prin elevare,evolutie si centrare toate aspectele prezente in cimpuri mici si mari tind catre o crestere calitativa,care se manifesta mai degraba prin amplitudine,prin expansiune,decit prin cresterea frecventei si intensitatii.

Este ca si cind un balon pe masura ce se umfla catre exterior se centreaza in el insusi,condensind intreaga experienta de la suprafata de tensiune in centrul sau.
Factorul Viata este calitatea universala a cimpurilor infinte in manifestare,si tinind cont de aspectele evidentiate mai sus ,se genereaza noi si noi intersectii si interactiuni care pot reflecta compexitati dincolo de orice limita de perceptie.

Realitatea universala este infint de complexa in manifestare insa simplitate intruchipata in esenta ei.

Si acum sa revin la cimpul care ne intereseaza cel mai mult,cimpul numit om,fie si om fizic cu care ne am obisnuit.
In centru centrului oricarei manifestari se afla un simbure,esenta a ceva inexplicabil si inepuizabil care genereaza si totodata asimilieaza tot cea ce se construieste si se manifesta in jurul sau.
Putem asocia aceasta esenta cu insasi dinamica,ideea de miscare in orice sens si de orice fel,iar la nivelul larg si ideatic acesat esenta este Existenta Infinita.
In manifestare ea construieste infinite realitati in baza ansambluli de legi prezentat ca o imagine mai sus,insa este dincolo de propria i manifestare,actionind fara sa actioneze,ca si legatura intre toate cimpurile posibile aflate in interactiune.
Cimpul numit om,pe baza aceluiasi principiu,construieste si manifesta realitati multiple in si prin el,pastrind esenta proprie,similara si suprapusa cu esenta a tot cea ce este,neschimbata,eterna si imuabila.
Ca si calitate a vibratie cimpul om are multiple planuri de manifestare la nivelele pe care le numim mental emotional si fizic,insa ca si esenta nu exista diferente reale intre om si tot cea ce il inconjoara,sau cea ce il defineste ca fiind cea ce este,sau din care este construit el insusi in toate planurile vibrationale din care este compus.
Esenta este sincrona si suprapusa peste propria i miscare,de aceea omul nu sesizeaza acesat prezenta decit prin reflectare,printr o relatie de feedback intre cea ce este manifestat si cea ce este dincolo de orice manifestare.
De aceea existenta se manifesta atit prin prezenta impersonala cit si personala,polarizata sau neutra,avind atribute sau fara nici un atribut,in functie de capacitatea cimpului uman de a reflecta PREZENTA ESENTEI din el insusi.

In infintatea de realitati create simultan prin insusi legatura esentei unice de dincolo de forme,omul alege cadru dupa cadru de realitate intersectind si interactionind pe multiple game de frecventa,construindu si astfel propria forma si defintie din jurul propriei esente,ca si co creator.

Cele trei nivele de perceptie cu care suntem in interactiune directa,respectiv subconstient,constient si supraconstinet,impreuna construiesc o realitate plenara,completa,sincrona perfect pe imaginea esentei a tot cea ce este,tot cea ce suntem.
Cimpul Om nu rezoneaza la toate cele trei niveluri simultan insa reprezinta aceast proiectie completa chiar daca nu este constient de asta.

De aceea partea subconstienta construieste permanent un background de manifestari compus din suma experientei si vibratiei ca si cimp cu corp,implicit asigura functionarea instrumentului de perceptie,partea constienta se ocupa de experimentarea directa a proiectiei realitatii create,in directa legatura cu acea suma de vibratii subconstiente care actioneaza ca si cadru de manifestare,iar partea supraconstienta,identica si sincrona cu insasi Existenta,construieste cadrul larg de evolutie si interactiune,functie de intreg anasmblu al perfectiunii,cea ce deobicei partii constiente prin prisma careia ne am obisnuit sa percepem experienta,ii este greu de realizat direct,insa poate realiza prin reflexie,intuitie si credinta,incredere.

Intreaga Creatie este intradevar perfecta,orice actiune, orice polaritate,orice cimp in manifestare isi are echilibrul sau perfect,numai ca acest aspect nu ajunge intotdeuna la nivel constient si nu este legat de conceptele cu care ne am obisnuit sa intelegem realitatea,respectiv cadrul spatiu-timp.
Experiente aparent disparate aflate in acest cadru interactioneaza si se polarizeaza intre ele generind rezonanta,care se traduce pur si simplu prin armonie universala,echilibrul perfect.Oscilatiile noastre constiente sau nu isi au partea de echilibru perfect,parte de care se ocupa supraconstientul din noi,dincolo de forme si nivelul de perceptie,numai la nivel de interctiune a cimpurilor.
Cimpul vibrational constient care suntem poate actiona ca un sistem inchis sau deschis,dispus catre interactiune sau blocat in propria proiectie despre sine,acestea find caracteristicile a cea ce numim egotic sau detasat,sistemele egotice interfereaza iar cele deschise rezoneaza.
Deobicei si la acest capitol oscilam find cind inchisi cind deschisi in functie de necesitate experientei pe care am ales o,cert este ca nimic nu este cea ce pare,tinind cont de celelalte aspecte ale noastre implicate,subconstient si suprarconstient,si orice alegem sa experimenta isi are echilbrul sau direct si perfect in cadrul existentei.

Aceste reprezentari definesc o imagine de ansamblu proprie asupra Cimpului Unificat,exista imagini si reprezentari ale realitati cite cimpuri sunt in cadrul Unicului,ele se adreseaza in primul rind acelor oameni cimpuri cu care ma aflu in rezonanta in acest moment si au valoarea unei imagini a intelegerii si acceptari create din intentia de a impartasii,nu de a convinge sau de a schimba convingeri.

Limbajul este prea sarac pentru a exprima partea de traire,de experienta directa a imaginilor reprezentate mai sus,si cea ce doresc pentru fiecare este acea expansiune in calitate la nivel de perceptie astfel incit cimpul care suntem sa devina Om cu adevarat,plin de acea calitate fina si blinda pe care am definit o ca fiind factorul Viata,si invers,omul care suntem sa devina constient de insasi prezenta sa ca si cimp,dincolo de orice atribute si reprezentari.
Aceasta actiune in dublu sens,o vad ca fiind intilnirea dintre OM si DIVINITATE.

Aparente si impresii

2011-01-06T08:12:00.003+02:00

Toti am facut scoala la vremea noastra,buna rea,cu intreaga adaptare la sistem corespunzatoare vremii respective.Ma uit la fiul meu cit de greu se urneste catre scoala in fiecare dimineata si simt compasiune pe de o parte,pe de alta parte este experienta care il formeaza indiferent de impresia limitata pe care o are despre scoala.Accentul pe a memora si pe concurenta este caracteristic,toti am trecut prin acest nivel chiar daca pe multi nu ne a afectat,cel putin partea cu concurenta,nu am invata de dragul notelor si aprecierilor.
Acuma de invatat invatam mereu,sau ne aducem aminte,nu exista limite in a stii si a face,cu permanente reactualizari a esentei a cea ce deja am invatat si experimentat. Eu consider ca partea cea mai importanta a invatarii este legata de relationare si comunicare,este partea care creeaza legaturi si fructifica nivelul de perceptie al fiecaruia.In cadrul comunicarii cea mai importanta parte este autocomunicarea,felul in care punem intrebari si nivelul de perceptie pe unde ne aflam in momentul in care,in fine,aflam ceva.
Realitatea strict senzoriala,ce poate fii vazuta si auzita,este un efect al nivelului psihologic si mental mediu de perceptie,o suma medie a toti celor care functie de convingeri si asteptari isi creaza un anumit tip de realitate,sau a cea ce sunt dispusi sa accepte ca fiind real.
Insa cu totul altfel stau lucrurile privite prin prisma individuala,si ma refer la cei care se desprind de turme de orice fel,intervine o orecare detasare fata de viziunea generala,de multe ori superficiala dealtfel si dominata de interese.
Astfel,fiecare in parte intelege mult mai bine cea ce este decit grupul,orice fel de grup,avind acces prin observarea efectelor directe,la propria cauzalitate.
Tot mai des apare intrebarea,care este rolul si rostul meu in toate astea,de ce observ anumite lucruri si ce am de extras de aici,dar asta privit numai prin prisma individuala,daca este vorba de o viziune colectiva si perceptia este la fel,amestecata.
Acum avem,in afara de marea masa a observatorilor dusi de val,cei care apreciaza realitatea cu totul subiectiv,mai multe tipuri de grupuri sau indivizi care inteleg partial sau pe larg complexitatea felului in care se creaza chiar si lumea fizica.
Ma refer la cei care au o anumita dinamica mentala si la cei care accepta latura spirituala,respectiv intelectuali si spirituali,cu combinatile de rigoare intre ei,acestia fiind numiti la modul generic,fiinta neputind fii incadrata in sabloane si tipare decit atunci cind folosim anumite cadre de intelegere,iar etichetarea si atributele fiind sabloane ale momentului.
Acesti oameni dispusi sa inteleaga au datoria de a limpezi si de a construi cadre de intelegere si pentru cei mai putin pregatiti la acest nivel,intr un proces de invatare permanenta,insa implicati in stufosenii mentale,,ritualuri si dogme,fie ele si intelectuale,interese individuale sau de grup,ne aflam in fata unui haos de convingeri si interpretari,similare modului superficial si dual de interpretare al vietii de zi cu zi,insa plasate la un alt nivel de perceptie.
Asistam la lupte de idei si convingeri,chiar la o lupta in cadrul unui cerc deja conturat de idei si convingeri,dualismul fiind pe de o parte reflectarea starii psihologice colective nu tocmai echilibrate,pe de alta parte fiind o reflexie a acelui "dezbina si stapineste"
Am scos in evidenta mai mereu,sensul este unitatea,sinteza,acceptarea si intelegerea,si nu este necesar sa facem compromisuri in a accepta manifestarile unor grupuri sau indivizi,insa in fara de cazul in care actiune lor este vadit bazata pe un interes oreacare,putem intelege mecanismul care ii determina sa actioneze intr un anume fel,chiar daca acest mecanism poate fii o simpla defulare,o reactie de raspuns la rigida si limitata viziune materialista,cu vestitul ori ori,alba neagra.
Ma intreb,daca paradoxurile pot fii coinciliate,noi de ce nu ne putem coincilia?De ce nu putem avea acces mai degraba la punctele care ne leaga si sa pornim de acolo dezvoltartea diferentelor si comparatilor?Suntem oare chiar atit de singuri fiecare incit nu putem crea o legatura intre noi dincolo de minte,de la suflet la suflet?
Eu m-am convins de asta,am prieteni,unii cunoscuti chiar aici pe bloguri,cu care la nivel de perceptie si convingere sunt diferit,citeodata chiar in opozitie,dar ii simt atit de aproape,iar cind infloreste zimbetul senin dintre noi,de dincolo de aparente,toate interpretarile false dispar si ramine cea ce ne leaga dintotdeuna.
Acesta este un paradox coinciliat pe care l-am adoptat,nu mai stiu de unde,respectiv:Suntem diferiti,cu totii una suntem.
Diferiti ca perceptie si nivel de intelegere,diferiti si la nivel de cea ce facem fiecare,diferiti ca forma,virsta,greutate,comportament,insa Unul ca esenta,ca fiinta,ca scinteie care leaga totul cu tot,in spatele tuturor filtrelor prin care privim lumea si universul.O singura fiinta planetara si universala exprimata diferit in infintatea diversitatii,o fiinta pe cale de a se coincilia in ea insasi,in unitate si armonie.
Suna a idealism si contrazice evidenta,insa evidenta este creata pentru contrast,daca se estompeaza contrastul,apare echilibrul si unitatea,acesta fiind verbul cel mai util in acest acum,echilibru si armonie la toate nivelele.

Evolutie sau miscare

2010-12-15T09:42:00.005+02:00

Am avut parte de multe reactii contrare cind am folosit un cuvint care mie mi se pare sugestiv,avind in vedere faptul ca reflecta o stare colectiva nu o caracteristica individuala.Este vorba de primitiv,primitivism.
Mentionez de la inceput,imi sunt dragi oamenii asa cum sunt ei.Am in jurul meu oameni foarte limitati sau foarte deschisi la minte,oameni care se "descurca" si oameni pesimisti si negativisti care isi consuma propia neputinta intr un necaz si o problema generalizata.Insa cu bune - rele,TOTI TREC PRIN VIATA aproximativ egal.
Faptul ca suntem atit de diferiti subliniaza perfectiunea creatiei,avind toate tipurile de manifestari in cadrul aceluiasi proces comun al existentei,iar unitatea noastra este esenta noastra,zimbetul neutru din spatele a tot cea misca.

Daca reusim sa sesizam acest zimbet care leaga totul la un loc,realizam ca unitatea este abstracta si haotica pentru noi,experiente disparate aparent care se leaga intr un mod miraculos in spatele iluziei proiectata in general de mintea noastra,nu de sufletul nostru.
La nivel de suflet oamenii sunt uniti si nu au absolut nimic unii cu altii,dovada ca intr o stare pozitiva,de bucurie si seninatate,ii intelegi pe toti,chiar si pe cei mai limitati.
Insa la nivel de minte intervine neincrederea,temerile,falsele imagini,traditile si obisnuintele care pur si simplu separa oamenii,insasi discutiile de la o minte la alta sunt sterile,pentru ca diferentele dintre noi sunt de fapt diferente de mentalitate si perceptie,nu de esenta vie a cea ce suntem.
Atunci cind doi sau mai multi oameni isi zimbesc,rid la un banc,se bucura impreuna de o stare comuna,puntea care se leaga intre ei este curcubeul existentei si toate barierele dispar.
Insa prinsi in mintea orizontala,duala si partinitoare,nu ne vedem asa cum suntem cit asa cum credem ca suntem.
Acum legat de primitivism,caracteristica pricipala care reflecta primitivismul este inconstienta,alaturi de o puternica influenta a instinctului.Multi inca mai cred in supravietuire si nu datorita lor cit datorita faptului ca sunt influentati de perceptia senzoriala si de sistemul creat astfel incit se adapteaza perceptiei senzoriale.
Un om cu perceptii elevate nu isi prea prinde mintea cu ce maninc,ce beau si cum fac sex,aceste aspecte fiind o mica parte din aspectele FIINTEI.Deasemenea cea ce numim evolutie ne scuteste de a ne prinde in fleacuri,trecatoare si efemere,constienti fiind de faptul ca procesul etern numit viata nu inceteaza niciodata,iar noi suntem insasi viata exprimata individual,in timp ce toate manfestarile vietii sunt aspecte in continua transformare.
Punctul de vedere ideatic fata de cel primtiv genereaza o sinteza armonica a evolutiei in care oamenii traiesc la mijloc,intre doua ape,oscilind intre lumea potentiala si cea asa zis reala,cea potentiala fiind cea care creaza premisele si baza celei reale,reala din punct de vedere al perceptie fizice.
Putem spune ca lumea reala este intradevar reala,muntii sunt munti,apele ape,exista cladiri si sisteme de gindire vechi de sute sau chiar mii de ani,insa asta depinde foarte mult de perspectiva care ne o putem permite,iar perspectiva reala asupra vietii in sine,transcede spatiul si timpul.
Este greu de trasat o linie de genul,daca nu faci filozofie esti primitiv,sau daca nu ai ginduri marete,existind oameni simplii care au transcens primitivismul din ei prin simpla recunoastere si prezenta,faptele si felul lor de a fii neputind fii incadrat la modul instinctiv si senzorial de perceptie.
Cind ma refer la primitivism,ma refer de fapt la perceptia si constienta de masa,la tot ce zboara se maninca,la faptul ca cea spun cei destepti e intotdeauna adevarat,la faptul ca o masa de oameni este usor de manevrat si manipulat iar anumiti indivizi din masa, nu.La nivelul actula de evolutie intreaga civilizatie e primitiva prin intregul sistem dihotomic si nearmonios de perceptie a valorilor,prin evidentierea ierahiilor si separarilor de tot felul,o minte colectiva defecta care se traduce in general prin dizarmonie,si asta la toate nivelele perceptibile.
Noi aici putem sesiza efectele,cea ce rezulta din perceptia si actiunea colectiva,cauza fiind fiecare dintre noi si tot fiecare dintre noi isi reconstruieste propria i lume pornid de la un alt sistem de referinta si valori,cu inertia specfica acestei lumi,insa cu speranta si incredere.
In mod firesc si normal,cei care stiu,care cred, pot si vad mai mult ar trebui sa aiba grija de ceilalti si sa ii sustina in deschidere treptata,acesta ar fii sensul unei evolutii firesti si responsabile,insa prin sistemul de valori fals construit,cei care intradevar stiu,pot si cred,aici incadrindu se o mare masa de oameni de toate tipurile si categoriile,sunt tinuti de o parte,prin separare,neincredere si dezinformare.
In schimb cea ce apare ca evident la toate nivelurile de ierahizare este lenea si conservatorismul,toate sistemele sociale,economice,stintifice sau religioase tinzind sa conserve un sistem de valori vechi in loc sa incerce macar sa creeze unul nou.
De aceea,primitivismul nostru ca specie este exacerbat prin orice mijloace,macar sa nu ne plictisim,avind in vedere ca "desteptii" planetei se ocupa de conservare si inertia specifica intr un mod laborios.
Ca si concluzie,nu cred in stagnare,iubesc viata in sine , fiind procesul dinamic care leaga si dezleaga toate lucrurile.Cred cu toata fiinta ca acea alegere a oilor de capre in gindurile noastre creeaza la un moment dat un echilibru dinamic in actiunile si evolutia noastra,chiar daca acest proces dureaza 10 sau 1000 de ani.
Si cred de asemenea ca asa cum am creat probleme de tot felul,putem crea si solutii,fiecare in parte pentru sine,si toti impreuna.

Vibratii amestecate.

2010-11-14T21:01:00.005+02:00

Sincer,nu le-am amestecat eu,dimpotriva,incerc sa le armonizez si sa le dau un sens.Insa daca eu nu dezamestec vibratii,nimeni nu amesteca nimic,nici macar supa,pentru ca:EU SUNT CALEA,ADEVARUL SI VIATA,e drept ca doar o cale,un adevar si o viata,numai ca suprapuse cumva cu unica cale,unicul adevar si unica viata.
Am mai repetat asta,separatiile de orice fel nu fac bine la spirit,ce organ o fii el,insa chiar si spiritul are uneori indigestii,dovada ca nu ne simtim intotdeauna bine.Conform legii corespondentei,cea ce e sus e si jos,insa de unde putem stii ce e sus daca nu vedem ce e jos?
Sensul nostru aici este a observa ce e jos,astfel armonizindu-ne cu cea ce este sus,insa obiectiv nu exista sus si jos decit..tot in mintea noastra.Oricum,am inteles cum vibratia face tot,in sensul ca nu vibrez pe masura ce vorbesc sau fac ceva anume,ci fac ceva anume sau comunic in functie de cum vibrez.Atunci pot sa imi explic de ce nu intelegem sau nu percepem anumite aspecte,pentru simplu fapt ca nu vibram pe masura acelor aspecte.
Iubirea nu este un sentiment,o emotie,este o stare de fond care leaga si armonizeaza totul,jucausa si imprevizibila,iar noi oricit am vibra sentimental,nu ne percepem decit propria reflexie in propriul cimp auric,sub forma de realitate senzoriala.
De acea extaticii si misticii nu sunt decit altfel de oameni cu altfel de manifestari,orice exaltare fiind un plus de ceva intr o directie,insa deobicei cu minusuri in multe alte directii,pentru ca omul este insasi necesitatea echilibrului in tot si toate.
Bineinteles,nu pare asa,aparentele spun ca e haos si dezechilbru peste tot,insa luat pe un cadru foarte larg,ORICE si ORICINE se armonizeaza la un moment dat,moment dat de insasi momentul respectiv.Pe unii ii armonizeaza propria cauzalitate,altii se armonizeaza intre ei,prin colaborare,si o mica parte se autoarmonizeaza prin constieta si,,,iubire.
Aici e amestecul de vibratii,pentru ca nu stim exact in care parte a acestui proces ne aflam,poate sa fie toate trei simultan,cea ce este perfect normal.
Eu,omuletul cu corp,inchid ochii si visez la felul cum este propriul SPIRIT,infoenergia reflectata din plan in plan.Insa am brusca revelatie ca si aceasta infoenergie a inchis ochii,SI MA VISEAZA PE MINE,OMULETUL.Asta explica totul,daca amindoi visam,eu si cu Eu,cum ne putem intilnii?Undeva la mijloc,intre un vis mare si unul mic,visele totusi se intilnesc,si atunci zimbesc cu toata fiinta,insa suntem constient ca intregul,realitatea reala,este dincolo de orice vis,si astfel ma trez(esc)im.
Nu sunt schizofrenic,nu ma percep dual ca fiind eu si Eu,atit ca fiinta care sunt are multe reprezentari din care am ales doua,cea cu senzori si cea care nu are nevoie de senzori.Amindoua sunt aspecte,reprezentari ale existentei si niciuna nu este reala,decit in masura intentiei existentei de a ne visa,insa daca sunt cu totul aici,la acest nivel,insemna ca existenta nu numai ca ma viseaza in continuare,dar chiar prezenta eului are un sens in insasi faptul ca exista.
Si atunci,nu ma mai impotrivesc,fiindca ar insemna sa neg visul in alt vis.Visele,aceste realitati fizice , mentale si emotionale,par reale pentru ca NOI SUNTEM REALI si le am incarcat cu vibratia realitatii,si alimentam procesul in fiecare moment,dindu i stabilitate si continuitate,asta ca sa putem percepe cit de puternici suntem de fapt,fiecare in realitatea sa.
In lumi dinamice subtile,invizibile pentru ca sunt dinamice,realitatea este momentul si vibratia lui,insa nivelul de perceptie al fiecarui tip de moment este diferit,static in cadrul matricei insa dinamic in el insusi,insasi matricea fiind dinamica.
Astfel,daca ne imaginam propriul organ sexual dotat cu ochi ,nas, urechi si miini putem observa cum percepem realitatea pentru ca in acea zona este tot ce tine de instinct primar,de supravietuire,a noastra si mai nou a speciei.

In burtica noastra se petrec alegeri,nu numai la nivel de ce ramine si ce pleaca pe canal,via toaleta,ci alegerile intre cea ce ne am obisnuit sa numim bine si rau,si primele reprezentari formale,linile drepte care leaga lucrurile.
Mai sus,apar si curbele,iar alegerea capata forta,fiind prezenta si o reprezentare cromatica,un nivel de perceptie care insemna lumea asa cum se vede ea,insa si principiul cauza efect aplicat asa cum vrea stomacul,in functie de digestie.

Si cam atit la nivel de perceptie fizica,de aici intervine abstractul,sinteza,ajungind undeva in frunte cu meditatia,contemplatia,intuitia,si bineinteles asa zisa pompa care ne leaga si ne tine la un loc,si ne bate ritmul vietii in tot momentul.
Intregul nivel de perceptie al fiintei are reprezentari pretutindeni in univers,insa ar fii extraordinar daca am putea sa ne reprezentam armonic si acesti primii trei,respectiv cunoasteti cele ce se vad si cele ce nu se vad vi se vor arata.

Si acum,despre lumina.Lumina, nu ca si cantitate,sta la baza formei si fondului in orice plan.Intr un mod cel putin ciudat,ne reprezentam soarele ca fiind datatorul de viata,desi lumina si radiatiile solare sunt mai degraba distructive,energie primara vie,insa neconstructiva.Cu fecunditatea,fertilitatea,cresterea,dezvoltarea si starea de sanatate este responsabila subtila luna,plantele,puii si copii cresc mai mult in ciclul nocturn,fara somn si vise omul este un zombi,si atunci reflectez la faptul ca aici intreag perceptie e pe dos,acolo unde pare intuneric e de fapt lumina...invizibila.Soarele inseamna pur si simpu actiune,consum de energie,energie pe care nu o capatam stind la plaja ci dormind,sau in cazurile mai avansate,meditind si creeind.

Revenind la lumina,fotonii sau cuantele sunt acelasi element,unul fiind subdiviziunea celuilalt,si invers.Chestia cu lumina,unda sau corpuscul,are un sens in sinul creatiei,mai ales tinind seama de inseparatie si rezonanta.Fotonii vizibili au in spate anumite tipuri de cuante iar fotonii invizibili sunt spatele cuantelor vizibile,respectiv cea ce numim atomi.Suna ciudat, stiu,insa aceasta afirmatie este rezultatul unei priviri cu mai multe tipuri de ochi,simultan.

Lumina in care ne scaldam acum,amintiti va cit de inconstienti sau semi constineti eram acum 10-15 ani,inca inclinam catre un dumenzeu empiric,catre ierahii si nebunii ceresti si pamintesti,inca credeam desteptul om de stiinta si care spunea ca suntem materie si reactii biochimice si popa care spunea ca venim si ne intorcem in si din tarina.

Acum,certitudini sunt putine,insa intrebari si experiente,atitudini si reprezentari din ce in ce mai inalte,sunt nesfirsite.A crede pur si simplu,a devenit reprezentarea naivilor si inconstientilor,nu foarte multi dar destui cred tot mai putin ce li se serveste pe tava,cred in propria experienta si in propria perceptie si prezenta,iar textele prefabricate,orb si surd sa fii sa nu le vezi si sa nu le auzi.Omul a deschis ochii ca Argus,care daca imi amintesc bine,era dusmanul declarat a lui Hermes,reprezentantul intelectului.

Revenind la lumina care ne ridica direct si indirect,acesta este cea ce misticii o numesc a doua venire,si pe care toate civilizatiile cu mai multe rinduri de ochi au perceput o ca momentul zero,cel de tras linie.Aceasta lumina este prezenta in toate epocile,in artisti,invatatori,creatori de noi si noi modele ale realitatii,mai nou si in savanti si creatori de tehnologii(mai putin in religii si si curente filozofice care doar au preluat modelele si le au bibilit)toate astea creeind nenumarate realitati alternative,dind permanet posibilitatea de a alege.Unii au ales,altii nu.Cei mai multi au ales sa ii lase pe altii sa aleaga,si acum se pling de toate alegerile,inclusiv cele politico sociale.
Aceasta lumina prezenta in tot si toate este partea din noi pe care am ales in punctul de origine al prezentei sa o pastram aparent in afara noastra,avind rolul de a ne aduce permanent aminte cum si ce suntem,deasemnea sa ne conduca in dansul densitatii prin eternitate,punctind momentele esentiale cu budhasi,isusi,hermesi si michelangeli.
Mult mai multi decit stim din povesti,pentru ca universul e multidimensional si fiecare tip de realitate isi are Lumina sa,cadrul sau si realiatea sa care merge inainte,SIMULTAN,IN TOTUL ETERN.Au fost si sunt multi Isusi,chiar daca nu par deloc potriviti cu personajul promovat, la care ne-am obisnuit sa ne canalizam asteptarile si preferintele.Au fost si sunt Isusi tarani care iubesc pamintul si viata mai mult decit pe sine,sunt Isusi care doar zimbesc si intreaga creatie zimbeste odata cu ei,sunt chiar Isusi foarte bogati care isi asuma responsabilitatea a cea ce au cu drept de folosinta si pur si simplu au grija de o mare masa de oameni,in felul lor si in propria vibratie si creatie.Sunt si Isusi care au inventat tranzistorul sau masina de spalat,pixul si desfacatorul de bere,unii constienti de lumina care Sunt,altii nu,insa la fel de minunati fiecare.

In cadrul Totului si in vibratia momentului,dincolo de aparenta,constineti sau nu,TOTI suntem in vibratia lui Isus,pentru ca lumina care inseamna viata este egala si prezenta pretutindeni,fara oscilatie sau partinire.Intrega gama de dizarmonii spune doar atit:priveste si ia aminte,dar si asta este tot Lumina,altfel nu am vedea-o,iar cele mai dramatice aparente sunt alegeri necugetate,ignoranta si negatie,insa nu au realitate de sine,decit atit cit le alimentam sau se gaseste cineva sa le alimenteze.
Vibratia luminii din noi,Isus sau cum vrem sa ii spunem, ne spune de a lungul epocilor si cadrelor de manifestare,chiar vreti sa alimentati cu energia voastra toate astea?Si ofera alterantivele,posibiltatea de a alege mereu altceva,un alt cadru caruia sa ii daruim atentia si prezenta noastra. Insa,asa cum afirmam mai sus,prea mult am acceptat ca altii sa alega pentru noi,uitind de fapt singura alegere constienta,faptul ca am ales sa fim aici.

Legatura intre perceptie si intelegere.

2010-10-27T10:04:00.005+03:00

Corpul nostru cu care ne confundam este biomasina,viu si dinamic in limitele nivelului sau material de existenta,insa fara constienta de sine in afara noastra.Cel care zimbeste,intuieste,intelege,comunica,misca realitatea,este eul nostru prezent in materie,cea ce impregeneaza corpul cu prezenta si constienta,insa nu materia in sine.
Materia isi are nivelul ei de perceptie si constiinta,intr-un mod oarecum programat si automat,insa mult sub nivelul a cea ce putem numi viata.Altfel,am asista permanent la un fel de desene animate,in care mobila,casele,masinile noastre,se misca singure,zimbesc si vorbesc,un dans spiritist permanent care ar bulversa intelegerea noastra.Liantul care impregneaza,misca,schimba si creeaza constient este.....viata,energie,spirit sau in acceptiunea cea mai larga-IUBIRE.
Reactiile fizico chimice percepute in materie sunt consecinte,efecte observabile in linearitate care creaza legatura intre perceptie si senzatie,insa au aceasi caracteristica descoperita in studierea fizicii cuantice,necesitatea observatorului.

Am adus aici o serie de afiramtii fara argumente cu scopul de a bulversa,de a scoate din tipare mintea programata,cea cu memorie si analiza,focalizata si risipita,cea cu care ne jucam de a creatia.
In minte functioneaza intotdeauna asa sau asa,mai putin asa si asa,la nivelul larg insa,asa si asa cu asa sau invers se coiniciliaza,insa biomasina cu biocomputer nu este creata pentru paradoxuri coinciliate,cit pentru un anumnit nivel de perceptie,nivel care si el este supus legii transformarii,cea ce numim evolutie.
Insa totul este complet si complementar,nu poti sa iei ceva fara sa pui ceva,pentru a modifica perceptia,nivelul de constienta,trebuie sa lasi ceva in loc iar cea ce ramine la nivelul depasit,este INTELEGEREA.
Limitele perceptiei materiale sunt binecunoscute,o anumita gama de vibratii senzoriale destul de limitate dealtfel,plasate pe niste coordonate empirice numite spatiu timp,avind ca scop transpunerea in forme a unei prezente subiective vazute de jos in sus,respectiv lumea gindurilor si senzatiilor.
Aceasta lume suntem noi,fara granite si tipare,neconditionata si nedirectionata anume,dovada fiind dinamica ei,lipsa de control din partea biomasinilor in ginduri si sentimente.
De ce acest aspect?Pentru ca majoritatea se confunda cu acest minunat costum de scafandru la propriu,practic suntem scufundati aici,iar solutia ar fii sa invatam sa respiram sub apa si sa ne putem lipsi de costum,folosindu-l doar din respect pentru cei care cred in el.Costumul in sine are valoare de moment,viata e scurta,insa prezenta noastra este eterna si imuabila,dupa atitea costume schimbate incepem sa realizam macar faptul ca suntem niste scafandrii pe aici.
Acest lucru nu este o necesitate,cei care se bucura de plimbarea prin costumul cu 5 senzori aferenti datatori de senzatii inedite,poate nu au avut ocazia sa experimenteze la maxim calitatile costumului.Este un instrument minunat de perceptie si senzatie,insa si asa,de ce il folosim si ne bucuram de el si prin el,si in acelasi timp ne batem joc de el?Lasati costumul sa evolueze.Nu are nici o vina, faptul ca noi nu facem cu adevarat parte din el nu il face mai putin perfect si minunat,chiar asa limitat cum este el.
O caracteristica mostenita pe coordonatele lineare este instinctul,directia primordiala a corpului- costum este de a se conserva si de a functiona la parametrii maximi,insa cu voiosie inconstineta,avind simtul eternitatii adinc inradacinat in ei insisi,purtatorii ignora acest lucru si pur si simplu,isi bat joc de el.
Prin alimentatie,prin ginduri distructive,prin sex gresit inteles si necontrolat,ruinam prematur acest instrument de prezenta care face parte din evolutia acestui plan.Macar din respect fata de planul in care ne aflam se cere un respect fata de aceste corpuri,pentru ca si ele e vii,ca tot cea ce viu ne inconjoara,viata care este in Sursa si Liant,insa reflectia nefiind mai putin importanta.
Opusul a cea ce aminteam mai sus,cea ce intotdeuna lasi in urma intru completare,respectiv intelegere,este ingnoranta,pornind de la faptul ca daca putem merge inainte limitati fiind,daca putem accepta conditiile impuse si regulile stabilite de altii,evoluam la fel ca si cei care cauta si schimba permanent ceva,creatori la propriu in propria sfera de existenta.Se poate si asa,numai ca aceasta este calea cea mai ocolita,calea cu mii de costume.
De fapt nimeni in univers nu cere ceva anume,insa vedem si noi cum purtatorii de corp,in profunzimea lor,sunt nemultumiti.Vor schimbare cu orice pret,chiar si catastrofala sa fie,insa schimbare.Iar schimbarea nu vine fara efort,fie el si distructiv.Efortul este forma de energie focalizata necesara pentru ca o anumita stare sa capete forma,insa ingoranata creaza forme fara sa accepte si responsabiltatea consecintelor.
Cind vedem cit entuziasm si frenezie este investita in a fii bolnavi,neputinciosi,iresponsabili,intr-un cuvint nefericiti,ne vine sa afirmam si sa aplicam renumita expresie a renumitului OM:Opriti planeta,vreau sa cobor.
Insa atunci cind ne-am urcat era altfel,in stare de cimp totul este posibil iar cea ce acum pare dur si cap izibit de perete,parea pueril si facil,zeii vor sa schimbe lumea,insa poate lumea nu vrea sa se schimbe,se schimba ea,insa in ritmul ei.
Numai ca in acest joc nu este prezenta numai conventia numita lume,ci intregul univers,care se misca super dinamic,cu sau fara noi.De fapt fara noi nu se poate,suntem si suntem,insa daca refuzam sa ne miscam in ritmul firesc,natural,ne misca consecintele,nimeni nu sta si maninca prana degeaba,decit aparent si pe perioade cadru limitate.
Cei care au ales perioada schimbarilor ca punct de traire a gajbelii si ciupelii,bazat pe anumite experiente din trecut care au tinut probabil atunci,sunt pusi in situatia de a accepta si consecintele.Acel nivel de intelegere care te obliga sa pui ceva in loc,te obliga deasemenea si sa renunti la ceva.Si nu neaparat obligatie,ca si cind existenta ar avea preferinte si necesitati,cit acceptarea armoniei universale ca unic sens de evolutie constienta.
In inconstienta poti sa negi orice,chiar si propria apartenenta la TOT,poti avea orice impresii si senzatii iti doresti,poti chiar si sa negi ca ai vreo valoare sau sens,insa vine un moment in care esenta noastra epuizeaza acest joc,si itit cere pur si simplu sa renunti,si daca poti,sa si reconstruiesti ce ai proiectat gresit,gresit din punctul de vedere al propriei evaluari.Daca iti este peste masura sa repari ceva,repara existenta,insa aceasta presupune asumarea responsabilitati,acel simplu:am gresit,imi pare rau,imi cer iertare,Imi insemnind de fapt totul.
Acest mic rechizitoriu il priveste in egala masura si pe cel care scrie aceste rinduri,perioadele de orbire fiind proprii tuturor,inca nu sa inventat starea de sfint perfect,tocmai anumite aspecte imperfecte ne aduna pe toti in acest plan.Daca inca traim cu impresia ca personajele perfecte din povesti perfecte au tangenta cu realitatea acestei lumi,am gresit adresa in momenul in care ne-am incarnat.Povestile perfecte isi au locul in cauzalitate si dincolo de ea,si chiar si aici exista necesitatea experimentarii lor pentru a devenii cea ce sunt,insa in momentul experimentarii ele devin perfectibile ,si jocul continua.
Finalitatea,capul si coada,este cea mai mare iluzie senzoriala la care asistam zimbitori,pentru ca daca un singur element s-ar sfirsi,totul poate avea sfirsit,cea ce este cea mai mare negatie,a nega dinamica universala.Specificata foarte simplu de Isus:Cel ce huleste tatal sau fiul,i se va ierta,insa cel ce huleste sfintul duh,nu i se iarta nici in cer, nici pe pamint.Cu alte cuvinte,faceti ce vreti cu mintea voastra si cu voi insiva,insa nu negati existenta in Sine.De fapt,este chiar imposibil sa negi existenta,te poti amagi si sugestiona ca este o reactie chimica complexa care creeaza anumiti stimul electrici intr un cimp electromagnetic numit bio,insa aceasta nu explica necesitatea zimbetului sau legii atractiei.
Existenta,Iubire,Spirit,Divintate nu cere nimic,insa nici nu da nimic,cum ar putea sa isi dea ceva in propriul Sine,si cum s-ar putea sfirsi ceva din cea ce reprezinta,in cadrul unui singur TOT?De accea spunem ca totul este,si ca Eu sunt,reprezinta baza si esenta a tot cea ce poate fii manifestat,imaginat,concretizat,sau schimbat,in acelasi cadru imuabil iar fizicianul destept din asta lume spune ca nimic nu se pierde.Cresterea in vibratie,in constienta si prezenta,in responsabiliate chiar,schimbarea nivelului de perceptie,nu presupune a lua si a da in cadrul Totului,marea iluzie senzoriala,cit a accepta sau a nega,si in triada la nivelul cel mai armonic,a observa si a zimbii.Nu zimbetul ala de circumstanta,care seaman a rinjet si face parte din hubloul de la costumul de scafandru,cit acel zimbet cu totul,din crestet pina in talpi si pe o raza cit cuprinde perceptia de jur imprejur,si mult peste toate astea.Zimbiti,miine va fii.

Viziunea lui George Carlin despre BATRANETE

2010-10-20T22:32:00.001+03:00

Constientizati ca singura data in viata cand ne place sa "imbatranim" este in copilarie? La mai putin de 10 ani, suntem asa de incantati de asta, incat gandim si in fractiuni de an.
"Cati ani ai?"
"Am patru ani si jumatate!"
Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani ..si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate... Asta e diferenta! Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
"Cati ani ai?"
"O sa am 16!"
Poate ca ai 13, dar vei avea 16!
Si vine si cea mai grozava zi din viata ta.... ai 21. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 21 ani! YESSSS!!!
Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut! Ala "se face" si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat? Ai DEVENIT major, FACI 30, MERGI PE 40. Whoa! Pune frana, o iei razna. Pana sa bagi de seama, AJUNGI de 50 si toate visele s-au spulberat. Dar, asteapta!!! IMPLINESTI 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta!
Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI de 50 si IMPLINESTI 60. Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70. Dupa asta este "de pe o zi pe alta", astepti "SA O DUCI PANA MIERCURI".
In varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: O TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30; AI AJUNS si seara asta. Si nu se opreste aici !
In anii 90, o iei usurel inapoi: "Abia am avut 92". Apoi se intampla cel mai straniu lucru: dupa 100, devii iar copil "Am 100 si ..jumatate!"
Va urez tuturor sa prindeti 100 si jumatate cu sanatate! si chiar mult mai departe....

CUM SA RAMAI TANAR?

1. Ignorati numerele neesentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea.. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
2. Inconjurati- va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati computerul,mestesug urile,gradinarit ul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca. "O minte inceata este atelierul diavolului." Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple.
5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.
6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti mai departe. Singura persoana care ne insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti "VII", cat sunteti in viata.
7. Inconjurati- va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobbi-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.
8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are "hibe", reparati-o. Daca nu tine de voi "reparatia", cautati sprijin.
9. Nu va cautati vina. Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara , dar NU unde este vina.
10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.
SI NU UITATI NICIODATA: Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea!
Si daca nu trimiteti acest mesaj catre 8 persoane, cui o sa-i pese? :)))))))Dar impartasiti cu cineva ce va place. Cu totii avem nevoie sa ne traim viata din plin!

Sa va fie ziua minunata chiar ACUM!

Preluat de pe "EU SUNT"

Cunoasterea fractalica

2010-10-18T16:30:00.004+03:00

Fractalul,considerat mai mult forma de amuzament matematic,desi in prezent si-a gasit o aplicabilitate foarte larga in diverse domenii,este viziunea directa si abstracta a legii corespondentei:Cea ce este mic este si mare,cea ce este sus este si jos.In densitate exista multe forme-structuri de tip fractalic;feriga,brocoli,fulg de nea care sunt exemplele sugestive ale simetriei corespondente.
In perceptia subtila intervine o sinteza a fractalului cromatic,respectiv o corespondenta a culorilor,de la subtil si eterat:Alb stralucitor,auriu,albastrui sau argintiu catre toata gama de culori si amestecuri de culori perceptibila prin simturi,si multe alte nuante dincolo de perceptia senzoriala.
Orientarea catre un mental structurat diferit care percepe realitatea fractalic,incepe cu analiza senzoriala a lumii formelor,respectiv fiecare obiect-forma are si un spate in general invizibil,obiectele forme au densitati diferite care se completeaza armonic in functie de necesitate(ex.imbinarile metalice folosite la structurile din lemn),gama cromatica dizarmonica este permanent in restructurare,cele 3 coordonate spatiale sunt forma obiectului insa fondul este utilitatea si necesitatea lui,si multe alte metode de perceptie fizice care la un moment,pur si simplu leaga lucrurile intre ele.
Fractalul emotional sau sufletesc are alte carateristici si alte miloace de perceptie,insa respecta acelasi principiu,o suma de sentimente marunte creaza o anumita stare de fond sufleteasca pozitiva sau nu,functie de orientarea de moment a cimpului electromagnetic in cauza.
Faptul ca cea ce numim suflet este un cimp electromagnetic extins si foarte dinamic neperceptibil prin simturi si aparate fizice este o afirmatie pe care mi o asum si pe care nu o pot proba concret,insa eu sunt o vibratie permanenta pe diferite intensitati si frecvente,permanent am in zona capului un sunet specific care poate fii un susur fin,un zumzait,pina la huruit greu cind am dea face cu vibratii joase:)
Diferenta dintre electromagentismul fizic si cel subtil este faptul ca cel fizic se propaga cumva orizontal iar cel subtil vertical,de aici pierderea controlului gindurilor in pozitia intins orizontal,in timp ce verticalitate cuprinde foarte multe aspecte,inclusiv comportamentul natural cel mai apropiat de om.
Revenind la perceptia fractalica,constientizarea armoniei univerale exprimata in toate aspectele creatiei genereaza aceasi reflectie mentala,acelasi adevar unic,perfectiunea matematica a creatiei,dicolo de aparente si interpretari.
Eu ca si personaj nu ma pricep deloc la matematica,insa viziunea matematica asupra universului nu prea are legatura cu matematica aplicata care se invata in scoli,acel joc intelectual inutil in mare parte,care demonstreaza un singur lucru,faptul ca unii oameni e foarte destepti.Formulele de calcul aplicate in forma fizica,cu cantitati de ceva si imparteala permaneta intre ceva si altceva,nu se aplica si in realitatea universala atit de dinamica incit nici un fel de formula nu o poate exprima decit partial si pe un segment limitat de experienta.
Cea ce intradevar se aplica este numarul de aur prezent in toata creatia ca o constanta a proportiei,respectiv 2:1,intotdeuna o treime este dinamica catre schimbare si 2 treimi creaza baza in plin proces de manifestare,asa cum pe acesasta planeta 70% din populatie are un comportament primitiv si restul de 30 ,nu.Insa acea baza aflata in plin proces de evolutie este miezul si sensul,de aceea toti maestrii s-au intors printre oameni si toti creatorii au creat pentru oameni,oameni care se trezesc treptat,si cite unul ,cite doi intra in celalta proportie,cea in expansiune catre altceva.
Un alt aspect matematic aplicat foarte clar este geometria in spatiu,si nu atit metodele de calcul ale formelor,cit simbolistica formelor si modul in care se imbina creatia functie de armonia complementara,legea rezonantei.
De fapt,radical simplificata,matematica poate fii folosita ca viziune in orice,si probabil ca duce la acest mod de perceptie,cel fractalic,iar modul de perceptie fractalic se poate traduce simplu in trecrea gindirii de la analitic la sintetic,cu tot cea ce rezulta din asta.
Suntem holistici si nespecializati,insa am ales sa experimentam anumite tipare si functii ale unui plan de perceptie limitat de insasi gindul principal ca el este limitat,acesta fiind iluzia care sta la baza ignorantei.
Nimic nu este limitat aflat intr un tot,intr un cadru,insa poate fii perceput ca fiind limitat in momentul in care este analizat separat si de sine statator.
De multe ori cea ce consideram ca fiind luciditate este in fapt o prea mare focalizare si lipsa de atentie la detalii,iar cei care pretind ca sunt constienti,incercind sa isi sutina punctul de vedere pur si simplu isi pierd coerenta.Nu ar fii nimic grav in asta,adevarul este dinamic si nu neaparat coerent,accepta chiar si paradoxurile,insa pentru cel care crede ca intelege folosind doar un singur punct de perceptie si focalizare,consecintele sunt ale limitelor.

Nivele de perceptie,baloane de sapun.

2010-10-15T22:25:00.004+03:00

Incerc sa analizez o afirmatie a unui prieten care probabil stie ce spune si anume:memoria este apa.Cunoasterea intuitiva presupune un nivel de vibratie mult peste cea ce ne ofera intelectul general-dual,bazat pe asociere si memorare,care prin suprapunere si repetitie devine mod de perceptie si implicit realitate manifestata.
Intradevar,apa in sine are caracteristica de a memora,am observat la munte cum privita intens contemplativ,apa curgatoare poate fii perceputa ca un aranajment fractalic de inalta vibratie care poarta un anumit tip de informatie catre zonele cu vibratie mai statica,respectiv vaile si sesul.
Din punct de vedere astrologic semnele de apa,respectiv racul pestii si scorpionul,au caracteristica amintirilor bine incorporata,acel fluid purtator de oscilatii temporare,care la fel,prin suprapunere si repetitie devine realitate manifestata.
Intreg planul manifestarilor,planul fizic,este o functie a memoriei,cu vibratie electromagnetica orizontala,practic realitatea fizica este o suma de forme gind repetitive si suprapuse,care in functie de necesitatea si vibratia pe care au cistigat-o in acea linearitate aparenta numita timp,devin forme concrete mai mult sau mai putin elevate.Chiar si corpul fizic,ca urmare a unui proces mental evolutiv pe o etapa foarte larga in factorul timp,este cea ce este,un instrument complex de cunoastere si creatie intr o lume a formei,iar apa este elementul principal al acestui tip de viata,viata fizica.Purtatoare de informatie si cu o structura fractalica dinamica fata de celelelate elemente,apa construieste baza a tot cea ce naste si se naste,iar biocomputerul principal al corpului fizic este mai degraba lichid,de aici concluzia fireasca a prezentei apei la baza a tot cea ce inseamna viata fizica.
Functia de memorare a apei este urmare a unei observatii indirecte(a se vedea studiile lui Emoto),si a unor observatii subtile a trecerii intre eteric si fizic in care elementul cel mai apropiat ar fii hidrogenul,insa prin condensare la nivel perceptibil,fizic,este...apa.
Perceptia strict senzoriala nu accepta sinteza intre vizibil si invizibil,asa cum nu accepta faptul ca legatura intre vizibil si invizibil este acea prima afirmatie hermeneutica:Totul este spirit,universul este mental,in care spirit se poate inlocui cu energie iar mental cu inteligenta.Credibilitatea cunoasterii fragmentate unidirectionale,respectiv senzoriale,scade exponential cind nivelul energetic al informatiei creste dincolo de fondul potential al energiei in sine.Dar sa aprofundam mai indeaproape structura oscilatiilor a cea ce inca putem numi realitate(cel putin o realitate):
Sinteza Elementelor
Prefer sa constinetizez intru inceput vibratia inalt perceptibila,vibratia luminii,atot cuprinzatoare si datatoare de sens,vibratia care invaluie creatia in caldura si mingiie esenta tuturor sferelor inspre dinafara si dinspre inauntru,lumina care devenita cromatica deja transforma fractalii potentiali in fractali mesageri creatori,micii si mari ingeri care stau in nucleul cristal al stelei.Lumina in eu proceseaza directia,iar din acest punct de univers vad cele 4 directii exprimate in cele 4 elemente care creaza cele 4 tipuri de manifestare esentiala,in cele 4 ramuri ale axei fulgului calator pe care il numim acum existenta.
Vibratia elementelor izvorite din lumina construieste sfera manifestarilor,in foc suntem-nu suntem,credem,in aer vedem -nu vedem,construim,in apa simtim -nu simtim,curgem,iar cu pamint suntem-nu suntem din nou,inradacinam.
Manifestarea esentiala aici este focul creator,aerul creatie,apa informatie si pamintul senzatie,lumina care capata sensul omului- proiectie prin simtire,gindire,perceptie si senzatie.Am construit acest om dupa chipul si asemanarea curgerilor care sunt,oscilatiile elicoidale ale sferei primordiale de perceptie-SUNT.Multitudinea de condensari prezenate in sfera-SUNT,micile scintei-personaje cu forma concreta sau nu,respectiv energii lente si dinamice,ma exprima pe mine si le exprim si eu insuflind lumina pe care primordialul a binevoit sa o impartaseasca in nesfirsita -i expansiune.Cel pe care il cautam in vibratia elementelor este sinteza lor si dincolo de ele,nu unul ci TOTI,intreaga vibratie a scinteilor personaj strinse impreunat,in cristalul lumina nediferentiat.

Bun,m am intors din periplu,acesta este exemplul nivelelor de perceptie la care functioneaza mentalul,fiecare nivel cu exprimarea de rigoare,in limbajul pe care pina la trecerea spre imagine,cromatica si sunet,inca suntem in situatia de al folosii.Limbajul este sinteza a imaginii si simbol,nu intotdeuana potrivit gindirii- contemplatie-recunoastere.Chiar acest cuvint arata limitele,recunoastere este continua cunoastere,iar reul din fata arata repetitia,care este irelevanta,indenticul este ireal.
In limbaj exprimat sau nu,intotdeauna afirmatia construieste si negatia deconstruieste,indiferent de aparenta sau de justificare aparentei.Cine construieste realitati folosind negatii de fapt deconstruieste o imagine deja gata implinita,si nu intotdeauna pune ceva in loc.Vibratia christica in care acum cu totii ne aflam ne insufla acelasi lucru cu un personaj nu foarte popular in acest plan:Invatati,invatati.Si pot afirma,dincolo de falsele interpretari mitice si mistice,apologetice si primitive de altfel ,ca acum,chiar in acest moment dilatat,Christ este cu-in noi,exprimat prin cea ce ne ridica cel mai natural si simplu:ZIMBETUL.

Comentariul unui prieten pe site-ul Incapacitatului:))

2010-10-03T22:00:00.001+03:00

Salutare ! Maretia sa, Maestrul Necunoscut al razei 8 m-a contactat si pe mine si mi-a spus ca trebuie sa trezim la lupta marii osteni daci incarnati pe pamantul Romaniei ! Vin reptilienii sa ne fure averile si trebuie sa ne protejam ! Asadar, treziti-va, trebuie sa ne unim intru gloria vechilor initiati daci: Ra, Zamolxe, Iisus, Krishna, Hermes, Mahommed, Buddha si Carlin ! Sa le onoram mareata putere prin faptele noastre de vitejie... ori... de fapt era Maestrul razei 9...? nu stiu, i se schimba prefixul cand trece dintr-o Galaxie in alta si mereu uita sa ma informeze. Oricum, ati inteles ! Trezirea !
P.S. Maestrul Necunoscut ofera servicii de restaurare faciala dupa batai intre gastile de cartier. Pentru mai multe informatii intrati in transa si apelati 0800-GURU.

Cum se cinta(si inca se mai cinta),BUCURIA

2010-10-01T12:16:00.003+03:00

Tipul isi baga piciorul in comunismul rus,plin de fericire,fara sa spuna ceva anume:))

Cine sunt,atunci cind sunt?

2010-09-16T08:17:00.004+03:00

Iar ca raspuns,exista un aforism vechi de cind vibratia:Atunci cind stii cine esti,nu mai esti>:)).Acum este momentul sa reflectez la cum actioneaza schimbarea in momentul in care......ne trezim.Cert este ca cea ce este real si traibil,este nespectaculos,o intelegere aici,o revelatie acolo,un pic de a stii combinat cu a face,o schimbare de convingeri,o mica coborire de vibratii urmata de o noua stare de pace,si multe alte experiente.Asta la nivel particular,la nivel general,multe,multe,multe povesti.
Fiecare incearca sa isi exteriorizeze adevarul intr o forma sau alta,desi adevarul in sine,nu are o forma anume,e prea dinamic pentru a fii sablonat sau transformat intr o imagine statica,asa ca orice exprimare nu poate fii decit partiala,iar intreaga gama de exprimari partiale,duce la fragmentare,la separarea noastra in forme si forme,lucru cu care dealtfel,ne-am prea obisnuit.Tot legat de adevar,exista un singur adevar universal:cel al fiecaruia.Perceptia noastra fiind inversa,de la periferii catre centru,cumva interferam intr o conventie,un vis colectiv,insa tot cea ce afirmam si credem fiecare,cea ce alegem sa experimentam,este Real.
Am avut indoieli in ultima perioada,povestile sufoca cunoasterea,imaginile marete si informatiile spectaculose,maestrii si chanelinguri,transforma totul intr un joc de care,la un moment dat......te saturi.Nu asa arata spiritul,divintati incarnate,ingeri si demoni intr un contrast permanent,ci isi are valoare prin el insusi,muntele sau marea au maretie proprie fara sa afirme nimic,la fel si oamenii cu adevarat zei.Tolle,Haramein,citeodata si Osho(desi la vremea respectiva inca se purta spectacolul),impresioneaza prin simplitate,de acea cred ca reala cunoastere este implementata mai degraba de fizicieni cuantisti,care exprima dinamica universala la modul impersonal,in timp ce majoritatea celor aflati pe cale proprie,transforma totul in personaje si povesti.Are si aceasta latura farmecul ei,insa este...nepractica,chiar limitativa.
Credinta-Cunostere este de la forma catre supra forma si inapoi spre forma,are valoare de moment,in clipa de contemplatie si reflexie,si pur si simplu,inalta.
Transpunerea in imagini,cuvinte si idei,asa zis coerente,dar este coerenta relativa a nivelui de perceptie din aceasta lume,limiteaza exact acel substrat-fond-esenta pe care il dorim fiecare dintre noi,pentru ca existenta este si se alimenteaza cu esente,nu cu imagini ale esentei.
Revenind la intrebarea darimatoare de ego,de personaj creat"Cine Sunt?",dincolo de atribute,nimeni nu este ceva anume,functie de nivelul de vibratie pe care il cistigam prin traire si experienta,ne schimbam si ne exprimam pe planuri si frecvente diferite,pina si atributele se schimba in functie de cum vibram.Iar acest nimeni nu este ceva anume duce la cea ce este cu adevarat,Eu sunt,care se transforma in Sunt,insasi Calea,Adevarul si Viata,insa nevalabil pentru personajele care credem ca suntem,efemere si schimbatoare,supuse legii oscilatiei si cauzalitati,si mai ales polaritatii.Viata nu este supusa legii,viata este insasi legea,foloseste si contempla legea,iar fiintele care sunt viata,parte si intreg,asemenea se contempla si se transforma in si prin lege,dar nu sunt aservite,ci inseparabile.
Schimbarile de perceptie tin de intreg,a schimba perceptia unei parti care se considera parte prin libera alegere,este inutil.Cind partea din existenta isi schimba peceptia,tot prin libera alegere,renuntind la limite si imagini de tot felul,inevitabil se apropie de intreg,singura realitate care exprima cu adevarat cea ce este,dincolo de forme.Umbrela care se deschide,sau floarea de lotus a mintii fara de minte nu mai exprima focalizat,ci mai degraba depersonalizat,universalizarea fiintei este mersul in sens invers la stelei cazatoare,o stea ridicatoare:))
Asociindu-ne cu cerul instelat,stare contemplativa foarte inalta,primul cuvint care ne vine la indemina este diversitate.Este proiectia propriei perceptii si nu are valoare in sine decit prin prezenta observatorului,care noi suntem.
Diversitatea,vastitatea si lumina discreta sunt caracteristica noastra de fond reflectata in afara noastra,la fel si cerul albastru cu nori de toate formele si culorile,din timpul zilei.Aceasta imagine-poveste face mai mult decit tratatele de cunoastere care au un singur scop,afirmarea valorii proprii,si eventual si un mijloc financiar.Nu am sa neg buna intentie din a impartasii informatie proprie,in definitiv asta fac si eu aici,insa nu fac un scop din asta si nici nu am asteptari,desi feedbackul din comentarii motiveaza.
Am renuntat la ideea ca a te afirma fata de ceilalti are valoare,are valoare de moment si nu are cu adevarat miez,esenta,pragamatism.Cresterea vibratiei proprii si a nivelului de perceptie,de intelegere,este activitate permanenta,inconstient a fiecaruia dintre noi,insa atunci cind nu stii ce cauti,nimeni nu te cauta.Intr o vibratie inalta,cu seninatate si pozitivism potential,asemeni becului care atrage fluturii,a afirma propria valoare fata de fluturi este fara sens,fluturii vad ca luminezi.
Si revenind la cine sunt,nimeni si nimc nu ne cere sa fim altceva decit cea ce suntem,insa cea ce suntem cu adevarat e in contradictie cu cea ce credem ca suntem.
Cea mai buna solutie pentru nemarginire nu este permanenta redefinire,ci renuntarea totala la definitii.Chiar si personajul creat,egoul,daca este lasat in pace devine din copil mofturos,copil voios,fericit.Asa cum am punctat,legea oscilatiei poate fii contemplata si traita de la centru catre marginea sferei care suntem,si nu invers,supusi inconstinet perceptiei false ca totul se intimpla,si mai ales,se intimpla in afara noastra.In realitate,in afara noastra nu este nimic,sau este potential totul,aceasi necesitate a observatorului,pentru ca lucrurile sa se "intimple".Acum ,impartasind imagini si cuvinte pentru a exprima trairi si reflectari,construiesc o alta poveste,insa citeodata a face si a fii se impletesc,completind un puzzle general pestrit,Dumnezeu stie de ce.:))

Trairea experientei

2010-08-28T23:06:00.003+03:00

De a lungul timpului am citit nenumarate carti.Pasionat de sf din clasa a 5 6,apoi din 89'intreaga gama de ezoterism,spiritualitate si ocultism,metafizica si astrologie,si bineinteles tot ce tine de beletristica clasica si moderna,plus multe carti de popularizare stintifica si cunoastere tehnologica in cele mai diverse domenii.Acum exista si internetul,un nou flux de informatii de tot felul,toate astea ca un fond de cunoastere,sau poate doar iluzia faptului ca stiu.
Ei bine,e foarte placut sa stii,sa fii educat,sa poti purta o conversatie in cele mai diverse domenii,insa asta nu te ajuta sa cunoasti cu adevarat si nu te ajuta sa traiesti mai bine,mai armonios,mai natural daca vreti.Intre ignoranta si intelect exista o mica punte legata direct de viata noastra,numita in general experienta de viata.
Aceasta experienta nu este neparat o continua aventura si oscilatie,desi partea suferistica a existentei isi are rolul ei in deschiderile prezente sau viitoare,insa cea ce este important,orice teorie indiferent cit de stufoasa sau spectaculoasa pare,are o valoare de moment,si fara trairea directa a ei,fie si la un nivel imaginar care sa dea un sens direct totusi,se pierde in potentialul absolut din care facem parte.
Un alt aspect al partii teoretice si intelectuale a experientei,este faptul ca usor confundam generalul cu particularul,informatiile generale se aplica particular doar la cei care se confunda cu generalul,in rest,avind in vedere nivelul de perceptie si intelegere individual,e greu sa crezi fara sa verifici.Iar verificare prin surse tot exterioare noua,duce la confuzie si mai mare,fiindca o realitate generata de o minte duala,pur si simplu bate diversele idei si informatii,cap in cap.
Care este solutia?intrebam,iar eu nu pot decit sa va prezint realitatea in direct,respectiv ce inseamna sa traiesti la propriu.Perceptia noastra se transforma in gindire,gindirea in actiune,actiune care se intoarce catre perceptie.E simplu,un cerc triunghiular al prezentei noastre simplificate.Astfel totul se imparte in cite o treime,o treime perceptie,o treime gindire si o treime actiune.Daca depasim acesta proportie,fie si cu 10% mai multa actiune decit perceptie sau gindire,in timp apar dizarmonii,o rupere a echilibrului interior.La fel si cu iubirea,o treime noi,o treime cei apropiati si o treime intreaga existenta,niciodata mai mult sau mai putin.

Cei care mai mult mediteaza si contempla,au un mare procent de perceptie si de contopire cu existenta,insa sunt nepractici,si de multe ori,mult mai egoisti decit isi dau seama ca sunt.Deasemenea,ginditorii,sunt rupti de realitate,nu prea pun pret pe perceptie si actiune si se simt bine in mintea lor,dar nu sunt completi parca,si de multe ori,cumva handicapati in fata vietii si a experientei,care nu este numai gindire.
Iar acesta realitate in direct,care o propun,este in primul rind proportie,respectiv armonia proportiei.Este destul de greu sa fiu permanent echilibrat si armonizat,dar chiar si atunci cind nu sunt,sunt constient de faptul ca natura pastreaza automat armonia,fie si facindu ma constient de greseli,prin procesul recunoasterii.
In acesta lume se afla covirsitor de multe entitati caree experimenteaza realitati simple ale vietii,iar acesta este direct si indirect vibratia locului si momentului,deci ne trezim uneori lacomi cind mincam,mofturosi la diverse,refractari la nou si inedit,predispusi mai degraba la reactie decit actiune,si multe altee aspecte,care nu ca nu ne ar apartine,una suntem,dar parca e fortata experimentarea lor,ne am cam saturat sa experimentam animalutul din noi,numai pentru ca vibratia generala o cere.
Altfel spus,intre individualizare si individualism,intradevar,suntem o singura entitate,un singur eu,un singur dumnezeu daca vreti,insa cea ce ne individualizeaza este nivelul de perceptie,pentru ca divinitatea priveste lumea si universul prin ochii nostrii,iar perceptia noastra este cea ce schimba totul in jurul nostru,si este direct implicata in cea ce suntem,in fiecare moment.
Perceptie nu inseamna numai simturi,desi simturile isi au acea treime fizica necesara,inseamna si trairea directa,cu totul,a oricarui tip de experienta,lucru care,la cit de fragmentati si nearmonici suntem,se intimpla destul de rar.Mai inseamna si intuitie,acel gind spontan care intotdeauna simplifica si armonizeaza,insa majoritatea preia gindul spontan,il analizeaza,la modul constructiv(zic ei)si il transforma intr un concept lipsit de acea vibratie a trairii directe,valabila in mod egal pentru ginduri,imagini fizice si emotii,o alta triada care se poate manifesta echilibrat.
Perceptie mai inseamna si contemplare,bucuria in fata imaginii sau gindului fara nici o interventie,alnaliza sau atrbuire a ceva anume.
In fine,tot perceptie inseamna si actiunea justa in functie de necesitate si toate cele mentionate mai sus.
Gindurile celorlati cu si despre noi ne influenteaza indirect sau direct perceptia,de aceea este bine sa stim care este perceptia noastra in tot si toate,fiindca de multe ori actionam sau percepem colectivul,sau imaginea pe care altii deja au creat o despre noi.Avem tendinta permanenta de a generaliza,o simpla intinire si discutie se transorma usor intr o eticheta pe care o purtam cu noi fata de acea persoana,indiferent de cea ce facem in continuare,din acest punct de vedere,ne creem unii pe altii mereu.Insa daca respectam proportiile,si nu gindim despre niciodata mai mult decit trebuie,avem surpriza sa intinim permanent oameni noi.
Acum cea ce impartasesc aici este tot perceptie proprie,care genereaza alte perceptii si bineinteles interpretari,insa unde este viata noastra in toate astea?Bineinteles,undeva la mijloc intre noi,si peste tot dealtfel cu sau fara noi ,fiindca este necesar sa ne obisnuim cu ideea ca nimeni si nimic nu este indispensabil,iar daca tot ne jucam de a viata personala,privata,individuala,unica s.a.md,asa cum spune nu stiu ce grup prin chaneling,sa ne jucam frumos:)

Perceptia si alegerea intre vechi si nou

2010-07-18T14:19:00.007+03:00

Reflectez la faptul ca intreaga gama de experiente de care avem parte este pur subiectiva raportata la timpul trecut.Tot cea ce facem se afla la suprafata fiintei,tot cea ce intelegem si folosim este doar parte a plenarului,avind valoare subiectiva si de moment.Uitind mai apoi experienta,cea ce am gindit sau am facut intr un anumit moment,in contextul dat,retraim amintirea anumitor experiente intr un alt context ca si cind ar exista o continuitate,insa aceasa este o iluzie,interpretarea unui nivel limitat de perceptie.
In fapt,experienta noastra plenara care ne defineste,eul nostru complet,este format din sume de experiente aparent fara nici o legatura intre ele.Multiplicitataea fiintei este un fapt,iar ca si realitate psihologica,intotdeauna suntem mult mai mult decit credem ca suntem,dincolo de aparente.
Experienta fragmentata,situata pe o axa lineara,nu poate surprinde esenta aflata in experienta prezenta,in rezonanata cu multe alte experiente care completeaza, si care pot veni din nivele de vibratie si intelegere cu totul diferite.
De ce perceptia conteaza in toate astea?Pentru ca si continuitatea este o reprezentare constructiva la un alt nivel de perceptie,avind in vedere faptul ca experientele mari se construiesc treptat,insa continuitatea nu este obligatoriu sa se suprapuna pe linearitate,cit pe o sinteza sferica,sfera reprezentind propriul cimp mental,propriul nivel de perceptie.
Universul este reprezentat de infintati de pulsuri infoenergetice prin care , marindu ne capacitatea de perceptie,implicit calitatea experientei,sintetizam aceste pulsuri intr un mod formal sau simbolic,construind si deconstruind structuri la orice nivel,de la inaltele revelatii si contemplatii dincolo de forme,pina la a bate un cui.
Aceasta este calitatea universala a perceptiei,si bineinteles,ca si concept este o limitare deoarece este nivelul mental de intelegere,trairea totala a oricarei experinte fiind de fapt finalitatea oricarui concept,implinirea sau contopirea creatorului cu propria i creatie.
Intre nivelul perceput si cel rezonant,cel trait,se afla orice calitate a constientei de sine,intreaga creatie se oglindeste in observator,iar la acest nivel,ca si fiinte constiente,noi suntem observatorul.
De aceea,totul se afla in nivelul nostru de perceptie care in general este abstract si dincolo de forme,cea ce reflectam in mod direct,este doar traducerea.
Partea ancestrala din noi si evolutia noastra,care intretine toate procesele cognitive,care se ocupa de intregul nostru corp dar si de anumite reactii instinctive,de gesturile si miscarile noastre automate,numita si subconstient,este fondul pe care constientul din noi se dezvolta.Punctul de legatura intre constient si subconstient nu este gindirea cum pare la prima observare,ci repiratia.
Respiratia poate fii constienta sau inconstienta,insa este singura calitate a fiintei intrupate care nu inceteaza niciodata si in linii mari isi pastreaza ritmul,este reala noastra linie a vietii,in directa legatura cu o parte mai profunda a ritmului,in general inconstienta,bataile inimii.
De curind am descoperit o imagine impresionanta la un om impresionant,Lama Govinda(<>),in care remarca faptul ca in momentul in care privim cerul instelat,de fapt ne privim trecutul plenar,stele care pulseaza eminescian,reprezinta miliarde de ani de evolutie constienta,iar din acest punct de vedere,noi nu avem nevoie de evolutie la propriu,cit de recunoasterea propriei origini si a propriei realitati,tot cea ce consideram evolutie este in fapt aducere aminte pe de o parte,si recunoasterea plenara a fiintei pe de alta parte.
Chiar si fizic,cu totii suntem praf de stele,atomii care ne compun sunt aceasi cu cei din intreg universul,de la nivelul vizibil si pina la profunzimea celei mai subtile parti din noi reprezentata de linistea absoluta=potential absolut,suntem fiinte universale.
Aceasta maretie a fiintei ne face sa ne intrebam de ce prezenta noastra in acesta lume este atit de limitata si efemera,intr un joc al formei care,de multe ori,pare ca nu ne apartine?

Aici este alegerea intre vechi si nou,ancestralitatea fiintei noastre se masoara in profunzimea cunoasterii si nu in numarul de ani sau de vieti percepute in plan fizic.
Intotdeauna traditia,inertia,obisnuinta si conservatorismul exista ca si piedica in dezvoltare si aducere aminte.Daca ar fii sa rezumam evolutia per ansamblu a omenirii din ultimele decenii,observam o dezvoltarea a intelectului cu tot cea ce decurge din asta,respectiv facilitatile practice,insa si autolimitarea si limitarea de rigoare prin fragmentare si risipire in cele patru vinturi,datorita prea marelui volum de concepte formale si rigide aparute din necesitatea adaptarii le o lume a formei,nu a fondului.Pe de alta parte,aceasi expansiune a intelectului si a volumului de cunoastere formala a redus simtitor calitatea trairilor insa a dus la exacerbarea trairilor instictive,ca o reactie de aparare si de raspuns la un volum de informatie in mare majoritate nepractic si neconstructiv.Notiunea de fiinta universala isi pierde total calitatea intr o lume in care de cele mai multe ori,a avea si a face este mult mai important decit a fii,si atunci de unde traire,daca nu esti?
Constiinta care suntem,individual sau general,muta perceptia de la un nivel la altul prin dinamica experientei universale.din care o mica parte peceptibila este lumea fizica,insa noi consideram acesat lume ca fiind reala,desi gindurile si trairile din care este construita viata noastra(nu spun emotii sau sentimente fiindca acestea sunt consecinta directa a gindului),nu sunt deloc fizice,chiar daca in general se transforma in activitate sau obiecte fizice.
Chiar daca ar fii se luam in considerare viziunea materialista a creierului cu sinapsele sale si corespondetele chimice ale emotiilor si starilor fizice,ar insemna ca realitatea noastra este construita din procese electromagnetice si chimice,deci energetice,totalitatea fiintei fiind reprezentata de calitatea proceselor infoenergetice si nu de indeminarea in a acumula sau a muta materie de colo colo.
Revenind la calitatea de fiinte universale,intreaga gama de concepte care ne leaga si ne inlantuie in iluzia la apartenenta de acesta lume si acest plan,incepind de la reclamele la medicamente si pina la frica intretinuta cu grija in a pastra propria integritate,respectiv la acest nivel,propria efemeritate,ne rupe de acel privit catre cerul instelat,fiindca oricine contempla acesta imagine la modul constient si cu un nivel inalt de traire,isi recunoaste practic atit originile,cit si realitatea.
Noul suntem tot noi.Cel ce este,cel ce a fost si cel ce va fii,sunt Acelasi,chiar si la nivel fizic,din acest punct de vedere,nimic nou sub soare.De ce nu a fost noul pina acum,si unele aspecte par noi?Pentru ca asta este jocul aparentelor,tot cea ce pare nou nu e nou ci nu mai este fragmentat pe vibratia epocilor,cea ce traim este suma experientei milenare puse cap la cap.
Prin aceasta ne asumam rolul in a ajuta evolutia acestei specii umanoide de pe acesta planeta,in forma si dincolo de forma.Aflati si noi la acelasi nivel de perceptie cu intreg nivelul de vibratie corespunzator acestei lumi fizice,putem experimenta atit realitatea subiectiva cit si cea obiectiva,cea subiectiva fiind generala iar cea obiectiva particulara.
Lipsa de amintire a cea ce suntem are un sens in recunoasterea obiectiva cit si in implicare noastra subiectiva,insa nu este intotdeauna o necesitate.Scuzele de genul asa e viata,ma las prins in diverse,mintea mea imi joaca feste etc.nu reprezinta o motivatie suficienta in a recunoaste la modul simplu faptul ca facem parte din natura si viata pe de o parte si originea noastra universala pe de alta parte,cea ce,daca nu ne face responsabili in realitatea subiectiva,generala si oscilanta,sigur ne face responsabili de noi insine si ne scuteste de umilinta in a fii masini biologice reproductive,a carei necesitate consta in a creste , a se inmulti,si a stapinii pamintul.Cine naiba a mai introdus si chestia asta in perceptele religioase,deoarece pare ca pamintul il stapinesc numai unii,care si ei la rindul lor stapinesc ce stapinesc dupa care....isi dau obstescul sfirsit,un sfirsit ce tine de obste,cred.:))

Despre idealism

2010-06-11T10:10:00.005+03:00

Aceasi problema revine in atentie mereu,cunoasterea ca si stare de fond nu duce la pragmatism adecvat,stim multe,nu aplicam decit putin sau deloc din cea ce stim,pentru ca in general este greu sa ne schimbam si sa renutam la obisnuintele de tot felul.
Datorita vibratiilor specifice acestui moment, inertia si obisnuinta,mentalul ca o poveste cu cap si coada,lumea ideatica nu seamana deloc cu lumea in care suntem focalizati.Acest lucru confirma faptul ca entitati elevate in planul constiintei pot fii destul de limitate in planul manifestarii,dovada ca ne complacem cu totii in formalism,desi intuitia spune ca totul de fapt este dincolo de forma,forma fiind nivelul ultim de manifestare si constientizare.
Refuzul de a accepta realitatea psihologica si mentala ca fiind primara,in favoarea formalismului ,creeaza limita de perceptie cea mai acerba,accentul pe senzorial in perceptie,efectele inaintea cauzelor,obisnuinta inaintea trairii directe,a avea inaintea lui a face,si orice indentificare si atribut inaintea lui a fii.
Idealismul este starea primara de constiinta,gindirea contemplativa in care totul este posibil,faptul ca aceasta nu se manifesta direct,este tocmai datorita faptului ca imparatia mea nu se afla aici,nu inca,o mare contradictie intre lumea interioara si cea exterioara.
Din punct de vedere ideatic o buna parte din omenire stie,simte,cum ar trebui sa fie lucrurile la modul constructiv si pozitiv,insa ca si aplicabilitate,interesul si instinctul de supravietuire,frica in fata consecintelor de tot felul,lipsa de control mental,lipsa de echilibru psihologic,genereaza aceleasi blocaje si limitari, cedarea in fata formei,inchinarea in fata fiarei.
Pentru depasirea acestor blocaje avem mereu cele trei instrumente perfecte sexul-iubirea,meditatia si contemplatia,nu in acesta ordine,de fapt nu intr o ordine anume,ci reunite intr un mod de viata aproape de modul ideatic.
A te opri sa contempli ginduri,oameni, stari si locuri,a medita la tot si toate si mai ales a iubi unificat si nediferentiat,este liantul ideatic care transpune nivelul de constiinta in lumea manifestata,respectiv recunoasterea si trairea in spirit,chiar in forma fiind.
Spiritul ca si orientare mentala in termenul generic de spiritualitate,nu ne aduce mai apropae de adevar decit orice alta forma de cunoasere intelectuala,e doar un alt mod de hranire al personajului creat,respectiv egoul.La fel,trairile extatice,mistice,mitice,sunt fluctuatii emotionale,care pot ajunge la cote neobisnuite de vibratie,insa ca majoritatea oscilatiilor necontrolate,sunt nepractice.
Considerind spiritul ca si existenta plenara,completa,ca totul fiind infoenergie,chiar si materia noastra atit de apropiata,putem depasi impasul creat de fluctuatii de tot felul,considerind orice stare,gind,fapt ca si transformare energetica.
De acea contemplatia este instrumentul cel mai potrivit intelegerii fiindca transforma ginduri in stari,starile in fapte si faptele in ginduri,si pur si simplu percepem in tot cea este exact cea ce este,un fractal,o descompunere si recompunere permaneta a unor legitati si nivele de manifestare identice din plan in plan.
Cel mai simplu gind contemplativ este analogia dintre atom si sistemul solar,vedem cum functioneaza fiecare in acelasi principiu,numai ca fiindu ne mai la indemina viata de zi cu zi decit astronomia sau chimia,putem considera oamenii din jur planete sau electroni,neutroni,pozitroni,si astfel descoperim procesele simple de rezonanta si interferenta.
Aceleasi legi,aceasi miscare,aceasi transformare,acelasi instrument contemplativ si cea ce leaga toate,dincolo de contemplatie fiind esenta,nucleul,caruia ii putem spune lumina,iubire,coeziune,unitate,sau pur si simplu viata.Echilibrul intre esenta si contemplatia oricarui fapt,forma sau fond,este starea de meditatie,cea care leaga cel mai bine forma cu fondul,accesul formei fizice la energie nefizica si transunerea in forma a infonenergiei pe infinite plaje de frecventa.
Dar sa revin la tema postarii,idealismul este opus materialismului,insa intre cele doua curente si orientari este un fapt simplu care leaga acestea,este vorba de noi si de viata noastra,si de ce alegem.
Din sfera mea,gasesc ca nu se mai pune problema alegerii,liber arbitru fiind tot o structura a mintii,altceva in afara de iubire,armonie,intelegere,prietenie,cunoastere,incredere si intelepciune,esenta existentei,nu vad ce as putea alege.Ca acesta esenta a mea si a tot si toate este invelita in straturi- straturi infoenergetice de la un nivel superior,creativ,pina la basul si cu toba mare din discoteci,conteaza mai putin,este starea fiecaruia de mers direct la tinta sau pe ocolite,insa toti suntem aici si asta suntem,esenta,care la nivelul larg in care o percepem cu totii,este insasi viata,indiferent de aparente,orientari si alegeri.

Perceptie si schimbare

2010-06-08T08:00:00.004+03:00

Acesta este cuvintul de ordine,schimbare,ca imagine imi reflecta un caleidoscop care se invirte mereu rearajind fractalii,iar in aceasta rearanjare imaginile care nu se leaga armonios sunt cele ale obisnuintei si inertiei.Caleidoscopul perceptiei noastre este transpozitie in forma a acelor combinatii de sunet lumina de inalt nivel la un nivel electro magnetic specific aceste densitati,densitate care se schimba si ea dealtfel,cea ce numim lume fiind deja mult mai subtila.

Nivelul de perceptie nu numai ca genereaza realitatea particulara,dar puncteaza nivelul de cunoastere si evolutie al fiecaruia,si cea ce devine cel mai firesc si evident este suprapunerea cu ritmul si oscilatia specifica,respectiv trecerea zilnica prin modele foarte diferite de vibratie, bine conturate si structurate prin atentie,insa nu pe o axa temporara,lineara.Experiente aparent disparate se leaga intru sinusoida nelineara,aflata in aceasi sfera de perceptie caracteristica,in cimpul perceptiei noastre.
Printr un exercitiu de imaginatie ne vine usor sa ne percepem mai degraba cimpuri in prima faza,urmind sa traim la propriu cimpul care suntem pe masura ce frecventa noastra ca si cimp se acordeaza fin.Multi spun ca jocul imaginatiei este iluzie si autosugestie,insa din acest punct de vedere tot cea ce gindim este iluzie si sugestie,si care ar fii diferenta in mintea noastra ca ne percepem cimp sferic colorat sau corp fizic pur si simplu?

Limita simturilor fizice treneaza asupra perceptiei si tuturor actelor de care suntem capabili in majoritatea actiunilor noastre,mai putin in starea de eu,respectiv meditatie, contemplatie,detasare sau in starea de 2 in 1,atunci cind iubim.Alte stari care trec de perceptia fizica sunt actele de creatie,de socializare avind ca fond prietenia si deschiderea,prezenta in sinul naturii,reflectarea la manifestari fizice cu fond de perceptie non fizic.

Chiar daca apar acuzatii in prezent de sarlatanism,astfel toti cei implicati in chaneling sau meditatii,in orice cimp de cunoastere si evolutie fara argumente fizice sunt provocati sa isi demonstreze faptic trairile,consider ca la nivelul perceptiei individuale nu este nimic de demonstrat,mai ales ca transformarea interioara,indiferent de nivel, schimba oameni si lucruri la modul constructiv.
Partea magica,mistica,spectaculoasa a schimbarii este doar o fateta care naste intrebari ,in fapt fiind vorba de un alt nivel de interpretare al unei schimbari profunde la nivel mental si psihologic,cu trimitere directa in lumea formei.
Ce este interesant,fizicienii cuantisti nu sunt provocati sa isi probeze afirmatiile,desi ei ar putea demonstra si matematic anumite aspecte ale perceptiei,pornind de la ideea ca oamenii de stiinta stiu intotdeuna mai bine,insa nimeni nu le cere probe clare asa cum se cere in chaneling de exemplu.
Un cuantist intrebat despre chaneling va raspunde ca din moment ce totul este infoenergie,orice este posibil,constiinte constiente aflate in plan energetic pot crea conexiuni in alte planuri energetice,implicit in plan fizic care este tot infoenergie,asta deja demonstrat chiar la nivel de fizica si chimie elementara.
Nu am sa ma erijez in aparatorul subtilistilor de tot felul,e treaba fiecaruia cum isi percepe prezenta si isi construieste realitatea,efemer si dinamic dealtfel,fiindca daca stam sa observam numai cite stari de vibratie diferite exprimam intr o zi,cu nivelul de perceptie si comunicare specific fiecarei stari in parte,intr un bioritm care se masoara de la numarul de respiratii si frecventa lor pina la diferenta diurn nocturn,orice explicatie si demonstratie a subtilului din noi este de prisos.
Vreau doar sa punctez acel nivel de perceptie de la corp la cimp,la ce ne ajuta fie si ca exercitiu de imaginatie.Prin perceptia ca si cimp,FACEM LOC IUBIRII,LUMINII,pentru ca al nostru corp perceput fizic nu radiaza vizibil,INSA CIMPUL DA.Este liant,efluviu,empatie,contopire,in cimpul nostru percepem toate ca una-unul ,cu tot cea ce rezulta din asta,ceilati nu mai sunt ceilalti,forma care ne inconjoara este proiectia noastra,cerul este mai larg,corpul este mai mic,tot si toate se leaga in tot si toate,si nimic nu se separa de nimic,iluzie neiluzie,incercati si vedeti ce se intimpla cind printr un mic efort sunteti o sfera,de 3-5-8 m.

In cimpul nostru de perceptie si miscare este viata,apar simboluri,apar stari de fond,telepatie,schimburi energetice perceptibile,cromatica intuitiva,sunet dinamic si nenumarate forme fara forma cu trimitere directa la forma perceptibila simturilor,poate parea mistic si spectaculos,insa si asta este exact cea ce spunem,o parere -impresie ca tot cea ce experimentam in vibratia momentului.
In corpul fizic sunt instincte si obisnuinte,miscare fizica si vocabular limitat,temeri si autoconservare,simturi fizice cu limitele de rigoare,mult papa si somn,e viata ca o prada,mostenirea noastra ancestrala,insa tocmai acest minunat vehicol este cel care ne ajuta sa fim cimp cu corp si nu invers.Daca neglijam prezenta noastra fizica riscam sa fim numai cimp,insa daca ne consideram numai corp riscam ca in curind sa nu mai fim ceva anume,nici corp ,nici cimp,fiindca masa apartine masei.
Perceptia dubla,corp si cimp simultan,genereaza echilibrul intre a fii si a face,a fii suntem oricum,a face este discutabil,in limitele corpului.Nu trebuie sa fii mare initiat pentru a percepe faptul ca intotdeauna mintea ,trairea,imaginatia,nivelul de cunoastere si intelegere transcede fara echivoc limitele corpului,si atunci apare mare intrebare,unde incep si unde se termina toate astea?

Ei bine,nu incep si nu se termina pentru simplul motiv ca acest cimp nu este forma desi inglobeaza forme,insa este si generatorul si condensatorul formei,iar ca finalitate a perceptiei,transformatorul.Acesti termeni tehnici "de cimp",se potrivesc vibratiei prezente,respectiv electromagnetismul specific.Cu toate ca se constata ca vibratia magnetica a planetei scade,cimpul magnetic individual creste tocmai din necesitatea echilibrului,de aici vidul exterior,vidul de putere,de ginduri,de posibilitati spre fizic in actiune,de intelegere formala,intr un cuvint,o criza.
Insa fiind constienti de magnetismul propriu,fiindca parte electrica,energia este egal impartita in toata creatia,pe o infinitate de benzi vibrationale,aducem acesta capacitate de asimilare la nivel de cimp in cimpul mare prezent,lumea,planeta,galaxia......
Aceasta crestere individuala de magnetism,care se aplica si la copaci,animale,munti si riuri de munte luate ca singularitati,este individualizare si expansiune totodata,creste responsabilitatea individuala si scade cea generala,fiecare cimp devine constinet de sine prin el insusi,indiferent de nivelul de manifestare,o sa avem ocazia sa descoperim tehnologii autoevoluante,cel mai simplu exemplu fiind cit de bine merge un calculator sau o masina personalizat(a) si incurajat(a).Tot ca un exemplu personal,creste capacitatea de repara obiecte electronice cu "2 la stinga,2 la dreapta",cum spunem noi,respectiv prin concentrare si sugestie pozitiva,asta tot ca rezultanta a perceptiei de cimp,cimp in care treptat orice devine posibil.Am reparat diverse obiecte electronice fara pistol de lipit si surubelnita,doar cu un simplu gind pozitiv si un mic efort de vointa,o mingiere chiar.Bineinteles ca am si stricat de tot anumite forme care tehnic si ca uzura deja erau depasite,cereau cumva noul:))
Interactiunea cimpurilor nu mai este joc al imaginatiei acum,este faptica si concludenta,doar o mica schimbare a modelului de perceptie creste sansa de a traii dincolo de a observa si traduce,respectiv a gindii si limita in ginduri.Sugestile gen:nu se poate,nu exista,nu cred,nu este destul,negatia in general,este din ce in ce mai stinghera si neconstructiva intr un univers infoenergetic care este in primul rind CIMP,si apoi forma.

Deschideri la deschideri

2010-05-31T07:25:00.003+03:00

Tendinta de a se naste noi mistici si noi dogme este evidenta,tot privind orientarea in carti si bloguri,un amestec de raze,maestrii,entitati de tot felul,imagini care se suprapun peste sensul individual si comun.Nota care schimba aceasta tendinta este abordarea stintifica a cunoasterii in general,si mai ales abordarea mai degraba sintetica decit analitica.Aceasta abordare este specifica momentului prin tot mai prezenta influenta uraniana,caracteristica epocii in care tocmai intram,si ca observare directa,cerul deja este diferit,mai larg,mai deschis,cu mai multe amestecuri cromatice,cu o tenta albastra si noaptea,si pe ploaie chiar,cind deobicei este gri.
Abordarea atit mistica cit si stintifica ,legat de cuvintul de ordine,schimbare,se afla intr un echilibru de perceptie totusi,generind si echilibrul infoenergetic potrivit.Am prins cumva din zbor ideea ca putem contesta faptul ca aceasta viata este iluzie.Nivelul nostru de perceptie si intelegere este iluzoriu,viata in ansamblul ei fiind mult mai complexa si mai diferita fata de orice abordare formala si statica cu care ne am obisnuit pina acum,tinind cont de educatia si obisnuinta materialista .Practic intre materie si energie se afla puntea permanenta de creatie si evolutie,reprezentata de mintea universala,asistata de cea individuala,cu tendinta clara de a se universaliza si ea.
Astfel,corpul nostru devine pivot si centru de evolutie,biomasina sau nu,el este cel care necesita spiritualizare,cresterea perceptiei,marirea parametrilor energetici si de comunicare,trecerea dincolo de simturi pornind chiar de la simturi,folosirea corecta a celor 2 instrumente de autocunoastere si expansiune,meditatia si sexul,constientizarea permanenta a liantului care leaga intreaga manifestare,iubire-lumina nediferentiata.
Respectul fata de viata si intelegerea legata de aceasta,creaza respectul si intelegera fata de orice forma prezenta in cadrul existentei,si presupun ca asa cum se intimpla particular,deja exisat o mare dihotomie intre personajul obisnuintei,cel creat si intretinuit la vechii parametrii,in care se dezarhiveaza si anumite personaje genetice si ancestrale,plus un lant intreg de cauzalitati asa zis karmice,si esenta noastra multidimensionala pe care o intuim si o simtim cu totii ca fiind dincolo de forma si totusi prezenta in forma,realitatea noastra prima si ultima,si din nou prima.
Devenim constienti de faptul ca orice intilnire,orice situatie de viata,in care aparent suntem acelasi personaj,de multe ori este de fapt o retraire istorica in care multiprezenta noastra genetica si experientieala se manifesta dincolo de aparentele unor situatii aparent banale,cu care ne am obisnuit.
Limbajul care evolueaza si el,permitind o deschidere larga chiar si la nivel de cuvinte ne permite sa intelegem ca structuri energetice,cromatice,simbolice,in ultima instanta fizico chimice si electromagnetice,benzi de frecvente care se intrepatrund,punctat si de noua intelegere cuantica in care realitati multiple coexista prin simpla prezenta a observatorului,sunt reprezentarea de fapt a unei singure realitati plenare,atotcuprinzatoare,din care indiferent de ce facem si ce credem,nu ne putem exclude.
In aceasta prezenta,in eu sunt parte si intreg inseparabil,orice tendinta de separare la nivel de forma, fond,fapta,orice opozitie si negare a cea ce existenta plenara deja permite sa manifeste inseamna pur si simplu razvratire eului mic in fata eului mare si autoexcludere din anumite matrice ale existentei,cea ce nu inseamna de fapt mare lucru,pentru ca permanent se deschid noi si noi matrice iar sensul este de a depasi opozitia prin intelegere,implicit asimilarea eului mic in cel mare.
Opozitia in fata existentei este caracteristica momentului,reflectata direct in dezechilbrul ecologic,in alimentatia denaturata,in tehnologia si structura economico sociala complicata si nenaturala pe baza careia ne construim experienta,toate acestea fiind o mica deviere fractalica de la firesc intr o viziune de ansamblu deformata,nimic dramatic la nivel individual decit in perceptie dualista,insa faptul ca suntem aici si facem tot cea ce facem,ne implica direct sau indirect pe toti,si toti suntem responsabili de acest nivel de manifestare, perceptie si evolutie,a nega propria responsabilitate este acelasi mod de opozitie al personajului in fata vietii.

Solutia ar fii o realitate individuala armonica si constructiva ,fiecare in parte construindu se pe sine astfel incit sfera de perceptie si manifestare sa acopere o cit mai ampla si completa realitate colectiva,totusi la modul natural,fara efort si antagonisme care sa genereze noi opozitii si tensiuni .Sunt increzator in faptul ca schimbarea pleaca de la fiecare in parte chiar daca aparentele contrazic acesta viziune,turma fiind prezenta mai peste tot,insa nu in realitatea proprie,eu vad doar entitati individuale si cu ele comunic si sunt prieten,nu cu cea ce reprezinta sau incerca sa reprezinte ele in lumea deja veche.
Cunoasteti toate lucrurile si alegeti cea ce este bun se traduce in acest moment prin salvarea acelor valori pozitive proprii care ne au ajutat si inaltat mereu,tinind mai degraba de traire decit de gindire,scenariile duale nemaifind constructive la nici un nivel.Cea ce ramine este prietenia, colaborarea,intelegerea,recunoasterea,siceritatea,se autoexclude orice forma de ierahizare si separare prin acesta prezenta a iubirii-lumina care darima orice concept limitativ,si nu ca devenim un amalgam socialist,cit mai degraba un nou hippie 60 mult mai constient si mai pragmatic,cu acces la alte resurse de cunoastere si creatie,in care valoarea individuala nu este necesar sa fie acceptata in grup,insa se releva si reflecta in necesitate prin prezenta si fapte,prin lumina fiecaruia raportata la insasi existenta plenara,nu la recunoasterea individuala.
Cu alte cuvinte,dam socoteala pentru cea ce suntem in fata existentei si noua insine pe masuraa ce expansiunea si responsabilitatea proprie devine stare constienta,iar valorile morale si sociale ambigue si dualiste isi pierd necesitatea prin simpla depasire a unui nivel de perceptie limitativ,e impropriu sa vorbim despre reguli de conduita intr o manifestare haotica si inconsistenta,asa a fost mereu in vremuri de schimbare istorica,reflectati la felul cum erau perceputi primii crestini.Este necesara constintizarea faptului ca existenta nu are valente de bine rau,cit neutralitate prin permanenta armonie si armonizare,acesta este nivelul care ne permite sa fim in afara dualismului.desi pentru contrabalansarea energiei aparent distructive nota generala,starea de fond a fiecaruia se cere natural-pozitiva,insa la modul constient in armonie.
Iubirea ca stare de fond este blinda,zimbitoare,fluida si dinamica,pasionala si creatoare,constienta si totusi nepasatoare in fata unei dinamici mereu schimbatoare,in care eonii si 60 de secunde se impletesc egal,rigiditatea formei este aparenta perceptiei,se topeste in fata fluidului care reprezinta esenta noastra din spatele multiplelor filtre mentale pe care le consideram inca realitate.
Nu avem nevoie de iubire,suntem in esenta iubire,cea ce se cere este renuntarea la nenumaratele dioptrii adunate printe epoci si forme,intreaga cunoastere nefiind de fapt decit reamintire ,pentru ca nivelul actual este cu totul si cu totul nou infoenergetic,insa pe acelasi fond al esentei noastre,singurul adevar la care de fapt ne raportam.
Constientizind si traind fondul avem posibilitatea de a reexperimenta forma la acest nivel nou,cu noi ochi in noua lume care deja exista ca si potential prin efortul universal al unei forte cosmice multidimensionale dincolo de orice nivel de imaginatie,perceptibila doar in starea esentiala la care ma refeream mai sus.

Imi vine greu sa vorbesc despre iubire la felul in care cuvintul a fost si este manipulat mental,nefiind vorba de un sentiment cit de o stare de fond primara si primordiala prezenta in centrul orcarei manifestari si prezente,acelasi fond care permite combinatiile chimice intre atomi aparent diferiti,procesul de fotosinteza la plante,evolutia in forma a speciilor,starea de apropiere si prietenie a oamenilor,precizia matematica a aspectelor planetare care influenteaza cromatica aurica colectiva si individuala,formarea bratelor galactice,si ca imagine simbolica,fuziunea omului format din 2 corpuri in care el si ea devine Eu.
Aceasta stare-esenta este unicul observator si observatie,generatorul si condensatorul,sursa si invelisul,intreaga perceptie-creatie nefiind decit variatiuni pe teme date intr o infinitate de tonalitati si benzi cromatice aranjate geometric sau nu,iar rolul si rostul nostru nefiind decit acelasi,ca si unitate constinenta intr un ocean de constiinta.

Deschidere

2010-05-20T10:10:00.014+03:00

La noi deschideri,noi deschideri:).
Cred ca e timpul sa sintetizez si sa impartasesc din preaplinul care sunt,pentru ca in fond si fapt,acesta este sensul,si asa cum bucurie si iubire suntem si mergem cu ele peste tot,asa suntem si cunoasterea care duce la bucurie si lumina,si deasemenea o purtam si ne poarta.
Acum,cunoasterea din punctul meu de vedere este starea de fond,totul fiind infoenergie,partea de energie o traim iar partea de informatie o folosim,sau in semiconstienta,ne foloseste.
Imi revine mereu in cimp un instrument cu care am cochetat destul,si anume astrologia.Fiind psihologia veche,pe criterii mai cosmologice ,mai ample si mai aproape de arhetipul prezentei noastre in aceasta structura infoenergetica,lume fizica,planeta Pamint,Romania.
Purtatorul de informatie in intregul univers este lumina,la nivel fizic fotonul,care are si nu are masa,ajungind in cimpuri mai dense electromagnetic,condenseaza informatia care este printr un fenomen pulsator de emisie receptie in benzi cromatice,in cea ce numim la nivel fizic descompunerea luminii in spectru,respectiv rogvaiv,care este efectul direct al luminii nediferentiate in contact cu planetele din sistemul nostru solar,reflectat in oglinda semnelor zodiacale arhetipale,insa este banda cromatica perceputa de aici si cu nivelul de perceptie de aici.
Descompunerea cromatica vazuta din vibratia constelatiei berbecului catre noi este cu totul alta,iar un plus de perceptie in infrarosu sau ultraviolet schimba total gama de culori si nuante perceptibile,de aici un alt nivel informational,respectiv transpunere in forme energetice.
Totusi,fiecare dintre noi,si fiecare punct de univers, este Centrul fiintei,lumina pura nediferentiata,aflat in centrul centrului fiintei noastre,respectiv anahata,dar si in centrul fiecarui atom si cuanta care ne compun prezenta,precum si prezenta a tot cea ce ne inconjoara,fie apa,piatra,copac sau vrabiuta.Din acest centru pulseaza aceasi lumina alba nediferentiata,care se descompune si recompune permanent prin interactiune cu intreaga gama cromatica a fiecarei parti-intreg din care este compusa intreag manifestare,fenomenul particula unda explicat cuantic,dar si fenomenul fizic -subtil de rezonanta si interferenta.
Astfel,dinspre noi pleaca lumina si intreaga gama cromatica exprimata de cimpul auric,in care cei sapte centri energetici numiti uneori vortexuri,alteori nivele de perceptie,in concret aceasi expresie infoenergetica a luminii,generind acelasi proces care vine inspre noi din univers,insa in sens invers,pe emisie.
Trairea interioara in propriul cimp auric este similara cu cea universala,insa pe nivelul de perceptie de aici,iar acelasi fenomen simplu de rezonanta sau interferenta se manifesta in momentul in care cele 2 cimpuri,cel particular si cel universal se intilnesc si se intrepatrund.Astfel,dincolo de jocul cromatic multidimenisonal al nivelelor de perceptie simultana in care ne aflam permanent,exista un joc direct cu 3 elemente,format din noi in pulsatie cromatica continua,cei de linga noi cu care rezonam,fie ei piatra,ciine,cintezoi,liliac inflorit,masina in care plecam la servici si oamenii cu care luam contact,din punct de vedere infoenergetic nici o diferenta in aceasta interactiune,si partea cromatica care este universul.
Din acesta interactiune si combinatie cromatica ia nastere psihologia,colectiva si individuala,numita din vechime si astrologie, stiinta a sufletului,cu un anumit nivel de manifestare si perceptie.Este necesar sa punctam si sa relevam implicatia mentala,sunetul luminii,sau nivelul de vibratie.Lumina nediferentiata de care vorbeam este insotita de nivelul vibratoriu propriu,acele stringuri,care in planul nostru de prezenta se pot traduce in sunet,iar la nivel mental se transforma,astrologic vorbind,in simbolistica,felul in care lumina capata forma.
Nivelul mental de perceptie a sunetului- lumina se traduce in viata noastra pur si simplu prin evolutie,cu cit suntem mai receptivi la nuante,la calitatea sunetului,cimpul auric reprezentat prin fapte,gesturi,vorbe ,ginduri,respectiv actiune,devine mai complex si mai eterat totodata,o mai mare bogatie de forme si fonduri care plutesc in noi si in afara noastra.In fapt,inauntru si inafara este o iluzie pur senzoriala,tot cea ce scriu aici si tot cea ce descriu se petrece in interiorul universului mental care sunt,singura aparenta exterioara o are propriul corp cu proriile sale simturi,iar interpretarea a cea ce fiecare din noi exprimam este tot o latura mentala de traire interioara,in iluzia separarii intre corpuri si minti.Mintea cu senzori este un bun interpret al realitatii empirice catre experienta psiholgica pe care o traim ,insa la un nivel senzorial,formal si dual de intelegere.
Dincolo de dualitate si de forme este.....pace si armonie,insa pace dinamica si armonie prin intelegere,prin cunoastere,intreaga creatie fiind de la subtil catre grosier,desi permanent incercam sa intelegem viata in forma cu ajutorul formei,respectiv gindirea structurata,prin acumulare.
Revenind la astrologie,ca si instrument de cunoastere si evolutie,reprezinta apartenenta noastra la planul universal cu simbolistica si vibratia pe care o putem percepe si intelege la acest nivel mental.Desi rogvaivul,fenomenele de rezonanta si interferenta,diferentele de potential,se explica prin stiinta structurata,totusi astrologia este considerata oaie neagra sau divertisment printre stiinte de tot felul,si asta tot datorita limitarilor senzoriale,desi cu totii percepem intr un fel sau altul lumina si sunetul,si modul in care ele se iumpletesc direct cu viata noastra.
Dincolo de acest instrument mental,tot noi suntem,inglobam astrologia insa nu ne confundam cu ea,in schimb ne confundam cu dinamica universala ,insa la nivelul de vibratie electromagnetica de aici,unde suntem cu perceptie cu tot.Influenta cromatica directa ne influenteaza constient sau nu,pina la un anumit punct de perceptie.In lumina mentalului pacii interioare ,intreaga simbolistica ajutatore si intreaga cromatica se unifica in potentialul fara limite al existentei.
In prima etapa predarea in fata vietii,apoi constientizarea,care ne transforma in traire plenara dincolo de forme si atribute,desi existenta cere reintoarecrea succesiva si secventiala in planuri de vibratie mai densa,cu scopul de a le transforma in propria vibratie,propriu intr un sens universal,iar aceasta oscilatie de la subtil catre dens si inapoi este permanenta armonizare cu ritmul si oscilatia universala.
Paradoxul,abstractul,infinitatea fractalica la orice nivel al creatiei si dincolo de cea ce putem numi creatie,infinitatea multidimensionala a fiintei,iubirea ca stare de fond care vivifica si leaga tot cea ce este,sunt niveluri de perceptie dincolo de mental,dincolo de gindirea structurata,chiar dincolo de portile intuitiei si imaginatiei,starea de fond la acest nivel de intelegere este traire in direct,la nivelul inimii.
Totusi,suntem aici si acum cu perceptia si prezenta,cu intreaga proiectie de forme si fonduri specifice si evoluam simultan de jos in sus ca si de sus in jos,uneori si de la stinga la dreapta,constienti de cine suntem,suntem si nu suntem.Omuletul reprezentat aici are doua alternative,cu bogatia de alegeri care reprezinta aceste alternative,respectiv sa traiasca sau sa se impotriveasca.
Trairea in direct este predare in fata vietii,suprapunerea cu nivelul plenar de existenta in care omuletul isi pierde consistenta si identitatea,si totusi este acelasi,prezenta lui in acest plan este cea ce este,Prezenta.A face voia vietii presupune sacrificiu de sine,insa un sine fals creat si intretinut in necesitatea impresiei supravietuirii,care dispare atunci cind convingerea ca suntem insasi viata devine traire.
Acest nivel de perceptie si traire este mereu bucurie si creatie constienta,chiar si atunci cind manifestarile aparente par contrarii,pentru ca aparenta dizarmonie in lumea formei se completeaza spontan cu armonie indiferent de volumul energetic implicat,e nevoie doar de credinta,ochi de vazut si traire plenara pentru a percepe perfectul echilibru al creatiei,
Mai mult sau mai putin constient,toti avem ochii deschisi intru co-creatie,la nivele de perceptie diferita insa cu un sens comun,cea ce separa apartenenta noastra la unic si la marele plan al vietii este aceasi limita senzoriala si formala de perceptie,desi constient sau nu toti percep aure si infoenergie,matematica sacra si armonie universala,si pe baza acestora ne construim experienta,insa asa cum spuneam mai sus, la nivele de perceptie diferite.
Aparentul haos si dizarmonie,lipsurile si impotrivirea,suferinta individuala si colectiva sunt imaginea cautarii unei identitati in lumea formei,pe care am construit o cu totii in sens evolutiv ca un dop de sticla,in momentul tisnirii dopului individual si colectiv,intregul potential acumulat in sticla devine parte manifestata,pentru ca realitatea,viata,este in afara sticlei.Cei citeva mii de ani de evolutie in lumea formei confundati cu forma devin parte din experienta plenara care ne ajuta la deshideri nebanuite in a ajuta si a face.
Aspectul cel mai important al momentului este faptul ca evolutia este dubla,in pereche,in acea aparenta de el si ea separat la nivel de forma.Daca pina acum multi au ajuns la traire plenara individual,prin meditatie,cunoastere,compasiune,daruire si sacrificiu,aceasi sunt acum aici pentru a experimenta un alt nivel de evolutie,si anume evolutia in doi.
Omul este pereche atit prin complementaritatea energiei care sta la baza vietii,si pe care si o releva in interiorul cimpului propriu in acea permaneta oscilatie si echilibrare intre yin si yang,cit si prin exprimare lui directa in corpuri de barbati si femei,cu instrumentul de contopire caracteristic celor 2 forme,dar si cu schimbul infoenergetic intre entitati la orice nivel de comunicare.
Astfel evolutia are plusul de dinamism al renuntarii totale la aspectul egotic,fiindca daca pina acum personajul pe care il reprezentam ne ajuta sa asimilam un anumit tip de experienta,cu tot cu latura individualista creata si intretinuta,perceptia in doi si sustinerea reciproca modifica parametrii evolutivi intr un sens mult mai constructiv,iar cele 2 aspecte egotice prezente,prin intelegere si recunoastere,si mai ales prin fondul de iubire universala,se topeste in fata impactului energetic si evolutiv reprezentat de cei doi in UNUl.
Concluzii la aceasta impartasire tragem fiecare,si deoarece continuitatea,permaneta pe 3 directii in forma fulgului de nea este un aspect dinamic al creatiei,acesta nu este un sfirsit de postare,ci un inceput in care o directie sunt eu,a doua este complementarul meu iar treia sunteti voi,fiecare cu potentialul celor 3 directii,in continuitatea noastra formind fractalul universal al schimbarii,la orice nivel de perceptie posibil sau traibil.

Inceput de carte,inca,fara titlu.

2010-05-05T09:16:00.002+03:00

“Filozofia nu te scapa de concret,dar te ajuta sa intelegi abstractul”

I

Privesc cum ninge cu flori de cires,adierea fina a vintului poarta florile prin mine si in jurul meu,si imi doream cu siguranta sa nu imi mai doresc nimic.Greul faptelor inca ma apasa,e acel noian de ginduri si amintiri care s au adunat si s au concretizat,devenind piatra la care ma uit mereu.
Daca inteleg un punct de univers inteleg tot universul,si vad chiar dincolo de cea ce numesc univers,un cuvint ca oricare altul.E atita pace pretutindeni inautru si inafara mea,iar piatra gindurilor sta izolata in marea de pace ,pentru ca stiu ca piatra,florile de cires,adierea fina si pacea sunt eu.
Sabia mea de lupta de mult sta agatata la loc de cinste,care cinste?Nu este nici o cinste si nici o onoare sa lupti,decit aceasi piatra de ginduri,pentru ca florile de cires nu lupta cu piatra,nici macar nu se ating.Am devenit intelept prin mine insumi,lupta apartine altcuiva,un personaj care sunt-nu sunt,asa cum existenta este -nu este,si iata cum adierea fina capat un sens,o oscilatie ritmica,o spirala care poarta in sine mai mult decit tot cea ce am considerat sinele.
Trairea in eternitate exclude orice asociere,orice analogie,desi undeva este si se manifesta sinteza,un simbol al tuturor amintirilor,trairilor si experientelor,iar transformare acestul cumul de eu,este lumina din privire si zimbetul din suflet,acestea fiind cele cu care merg mai departe.
Adevarul meu,ca si adevarul tuturor,ca si adevarul din florile de cires,nu e poezie,nici un gind intelept,nici vitejie si curaj in infruntarea iluziilor pe care m am obisnuit sa le consider viata,e acel adevar care azi ma face sa zimbesc iar miine sa ma intristez,care odata ma adus in suferinta,ca apoi sa ma lumineze ,e adevarul din spatele a tot cea ce se vede si nu se vede,e adevarul meu care se impleteste cu adevarul vostru,cu o lacrima de inger si un zimbet de copil,e echivalentul unei secunde de oscilatie si o eternitate de iubire.
Am daruit si am primit adevar mereu,chiar si atunci cind credeam in iluzii,pentru ca eu sunt adevarul,adevarul e insasi viata,iar eu sunt,exist,am fost si voi fii mereu.

Si acum,printre adieri blinde de vint,flori de cires si pietre de ginduri,vin in fata voastra avind in miini tot cea ce sunt si ma daruiesc voua,pentru ca voi sunteti existenta,eu sunt iluzia din florile de cires si adevarul din spatele lor care proiecteaza intregul peisaj,insa fara voi toate astea nu ar putea fii.
Voi ati creeat acest loc pentru mine iar eu il redaruiesc voua,pentru ca am construit si construim eternitatea impreuna,niciodata nu am fost singur pe drumul meu,niciunul dintre noi nu e singur,iar daca totusi simtim singuratate,e acea piatra de ginduri si amintiri care inca ne leaga si pe care,ca intotdeauna, o oferim pamintului din care isi trage seva.
Inteleptul din vechime spune ca nu a adus pacea pe pamint,ci o sabie cu doua taisuri,iar eu pot spune ca am vazut acea sabie,uneori am si folosit o,crezind ca ignoranta si cunoasterea nu pot fii una fara alta,pina cind am realizat ca sabia e de fapt crimpei de viata,iar ignoranta,ca si cunoasterea,sunt aceste flori de cires care patrund si intrepatrund.
Ma intorc mereu la florile din mine si din jur,pentru ca ma fascineaza,imi fura umbra,uneori si lumina,si as vrea sa vi le daruiesc,si asemeni mie,sa le lasati sa va fure umbra si lumina deopotriva,si sa vedeti ca in spatele umbrei sau luminii,si dincolo de flori,voi sunteti.
Sabia cu doua taisuri a cazut de mult,pesemne ca se va ridica si va cadea din nou, urca si coboara pretutindeni unde apare contradictia,asa ca nu va ingrijorati de sabie,mai degraba incercati sa va feriti de sabiile cu un singur tais,care lovesc necrutator intr o singura directie,nelasind loc acelei deschideri care va ajuta sa vedeti.Pusi in fata faptului implinit,ce veti face?Pusi in fata faptului neimplinit,ce veti face?Dar aveti faptul si fapta implinita sau neimplinita alaturi de voi, exprimata in sabia cu doua taisuri care de fapt doar a stat ridicata,nu a cazut si nu va cadea vreodata.Si spun cu tarie ca acea sabie nu a cazut si nu va cadea,pentru ca vazind sabia si stiind ce este,nimeni nu mai are nevoie de sabie.
Am sa va aduc pacea aceste sabii,si daca vreti sa vedeti dincolo de taisuri,priviti minerul ei cel greu,si mai ales,privitii virful care strapunge universul,pentru ca acesat sabie reprezinta expresia suprema a creatiei.Eu,voi,suntem acea sabie,pentru ca am luptat impreuna si ne am bucurat impreuna,undeva dincolo de timp,in locul unde se nasc si mor amintirile.In mintea noastra s au nascut si au murit eroi si mituri,am renascut din propri cenusa,am iubit si urit deopotriva,am construit si darimat cu aceasi abnegatie,am slavit omul de alaturi si l am aruncat in noroi,si toate astea pentru ce?
Pentru acea briza spirala cu flori de cires,impletita in eternitate si dincolo de ginduri,care deseneaza peisaj dupa peisaj,acea minunata pendulare a firii care ne face sa nu fim cineva sau ceva anume,cit sa fim,acea parte inseparabile din noi care construieste realitati dupa realitati,numita simplu,viata.
Acum sunt slavitorul vietii si a tot cea ce reprezinta,iar daca este sa va duc undeva,in viata va duc si in viata am sa ma intorc,pentru ca este singurul loc de unde nu am plecat niciodata.Am sa adun pentru voi toate cite sunt,sa le privim si sa ne minunam de ele,si sa putem trece hotarul acela pe care l am stabilit cindva,hotarul dintre experienta si adevar.
Aici suntem experienta si adevar deopotriva,numai ca am uitat care este unul si care este celalalt,si pentru a ne putea ridica acolo unde ne este locul,putem acum face adevar din experienta si experienta din adevar,si poate ca,in sfirsit,ne privim in ochi si zimbim din inima.
Dincolo de experienta si adevar noi suntem,sau reprezentarea noastra,in esenta acelasi lucru,petru ca nu exista nici o separare intre cea ce este si cea ce este pe cale sa fie,potentialul sau exprimarea lui una sunt,cum toate una sunt.
Alaturi de noi,de mine,se afla complementarul,cea ce intregeste,cea ce leaga,care poate fii finta iubita,cerul senin de la asfintit,zimbetul si lumina din privire,sau pur si simplu,pacea.Exprimarea iubirii poate avea forma sau nu,insa dincolo de exprimare se afla cea mai profunda stare,iubirea care pur si simplu este.Necesitatea de a creea,de a genera,de a particulariza ne a adus in momentul in care dam forma iubirii,insa dincolo de iubire exprimata e tot......iubire.Un ocean de iubire inautru si afara,in care umbrele vremelnice se dizolva,direct proportional cu rabdarea,intelegerea si acceptarea noastra.

Am trait experienta si simt gustul eternitatii,exprimat pe o axa lineara pe care o numim timp,starile succesive par ordonate pe o axa lineara,insa trairea,cumulul de experiente,este plenara si completa.
Eu mereu am fost in centrul meu,si ma invirteam in infintati de manifestari...tot eu.Am cunoscut succesiune energetica intre planuri foarte elevate si foarte limitate cu aceasi sete de cunoastere,de a ma rescoperii si a de a redefinii,si apoi a sterge insasi defintia,si a creea din nou forme diferite cu aceleasi elemente sau alte elemente,in jocul minunat si etern care suntem,sunt.
Am cunoscut si lumi diferite,lumi asemantoare si neasemantoare,constient de aceasi esenta,care acum se numeste iubire,insa la nivelul cel mai simplu este pur si simplu energie.In alt loc al energiei-iubire lipseste caracteristica acestei lumi,simtul separtiei,aici constientizam o revenire la intreg,in alta vibratie intregul se separa,si totusi,si una si alta sunt iluzii.Numai ca pot fii iluzii frumoase traite constient si constructiv,sau ratacire si separare permanenta,respectiv singuratate.Aceasta lume este lumea singuratatii,si multe sabii au cazut si s au ridicat de la oameni singuri pentru oameni singuri.In umbra nestiintei,mai mult sau mai putin acceptata,singuratatea se transforma in frica,frica in orice actiune exterioara de raspuns,iar cind cercul se inchide ramine simtul separatie si gustul amar al infirngerii,neexistind de fapt invingatori.Am separat in separarea noastra si polaritatea,construind cu greu echilibrul,in actiuni aparent absurde si dramatice,in nesfirsita lupta a singuratatii ,iar jocul continua si acum.Sunteti alaturi de mine si in mine,voi cei care ati renuntat la singuratate si la suferinta ca si cale de evolutie.In firul calauzitor al visului nostru etern,ne am intilnit de o parte sau de alta a polaritatii,constineti fiind ca de fapt impreuna suntem armonie si echilibrul,acestea fiind de fapt regulile jocului pe care l am creat,iar toate taberele si grupurile care s au izbit,s au disociat,sunt cele doua parti ale iubirii,cautindu-se una pe celalta prin cealalta.La fel si dusmanul,acea parte din noi aparent potrivnica care intotdeuna arata ce lipseste si ce trebuie facut,dizolvind lenea si indiferenta,dusmanul fiind exprimarea cea mai sincera a noastra,atunci cind inca ratacim in nerecunoastere,in separare si in ignoranta.In punctul de intelegere a unitatii,dusmanul se dizolva,devine inconsistent,pentru ca nu avem nevoie de rigidiatatea actiunilor si faptelor separate,pentru a realiza care parte din noi este dusmanul.Si de fapt dusmanul este necesitatea echilibrului,neutralitatea aflata in spatele centrului vietii in care cele doua complementaritati se impletesc.

Nu am sa continui aceasta carte,insa daruiesc acest inceput,si continuam sa scriem impreuna,marea Carte a VIETII.

Un simplu joc

2010-04-05T23:16:00.005+03:00

Pesemne ca e un joc in care regulile se schimba mereu,fiindca multe si marunte sunt caile Domnului.Acuma,ca eu sunt Domnul,si supraconstientul meu face regulile,mai intrezaresc si eu ceva din felul cum pluseaza marele jucator,dar am invatat o lectie,jocul este mult mai mare decit pot cuprinde eu in in infinita mi autolimitare,la fel ca si in infinita nelimitare.Observ jocul la fel ca in copilarie si deja am iertat si inteles toti jucatorii,fiindca observ cit de singur este fiecare la masa lui de joc,mai degraba un joc on line,decit jogging prin parc impreuna.
Si totusi,e o bucurie,e o incintare,o fascinatie, atit in joc,cit si in reguli si in jucatori,fiindca jocul,asa cum am spus deja,se tot schimba cu reguli cu tot si de fapt in afara de esenta jocului,care este totul,nimic nu e static in jocul asta.
Fiecare zice ce vrea,crede ce vrea,face ce vrea,insa construieste reguli,concepte si pareri mereu,dupa carere le schimba a doua zii,se intoare din nou cu drag la ele,si astfel asist mereu la separatii peste separatii,care fac parte din regulile jocului.
De ce se simt jucatorii atit de separati,ei stiu mai bine,eu incerc sa vad jocul cit mai in ansamblu si nu este nici o separare aici,decit o frica de recunoastere si multa prostie invelita in si mai multa gindire de tot felul,toti stiu de toate,dar daca le schimbi un pic regulile pierd jocul,sau unii mai norocosi schimba ce ce stiu,uneori cu cea ce nu stiu.
Am avut si am bucuria sa vad multe tipuri de jucatori,in blogareala,carti,filme,stiri si viata de zi cu zi,chiar si unii invizibili care ma bizie mereu(scuze prieteni,dar ma joc si eu ca toata lumea),de la cea mai rigida structura mentala axata pe simturi si...simturi,psihologie fina sau grosolana,spiritualitate debordanta sau asezata si la locul ei,misticisme si dogme multe alaturi de pragmatism si realism de a dreptul crunt,toate astea ca un joc,fiindca de fapt....jucam la noi acasa.
De ce ma exprim tot timpul filozofic si in parabole care nu implica nimic si pe nimeni?Fiindca m ma saturat de toate insinuarile,trimiterile,luarile de pozitie,desteptaciunile sau umilintele care implica ceva,fiindca v am spus,jucam acasa si de fapt nu e nimic aici,nimic serios,nimic important,nimic de nerezolvat,decit jocuri in jocuri,in jocuri,in jocuri.
Astfel am devenit si arbitru, si jucator, si observator concomitent mirat pina unde poate sa mearga jocul,covins fiind ca atunci cind renutam la acest joc,de buna seama ca incepem altul,poate mai maret,cu reguli mai ample,cu jucat in echipe mari si bune,cu mai putine rigiditati si mai multe libertati.
Pot sa va asigur ca in acest joc nimeni nu va vrea raul,pentru ca asa ca mine sunteti si observatori si arbitrii,iar daca jucatorul poate suferii,ceilati doi cu siguranta ca nu,si de aceea nu va ingrijorati de cum se va termina jocul,mai degraba amintiti va cum a inceput.Vedeti,jocul noi toti prezenti aici pe tabla l am creat,sau daca nu l am creat cel putin l am acceptat,sau daca nu rezonati cu niciuna din cele doua idei sunteti chibiti si faceti parte din alt joc,sau sunteti cei carora le place sa strice jocuri,dar oricum ar fii,toti suntem implicati in bucuria jocului,si cred ca stiti de fapt cum ii spune acestui joc.
Acum,ca si sfat pentru jucatorii mai avansati(cea ce nu insemna ca sunt si mai buni jucatori),acest joc permite reguli proprii si teritorii proprii,creati le si bucurati va de ele,si mai ales,nu trisati uitindu va peste umar la tabla vecinului,nu e nimic acolo decit alte reguli,si voi insiva sub forma unui alt jucator.Bucurati va de acest joc si fiti convinsi ca daca nu il jucam pe asta,jucam altul fiindca nu exista nici un moment in care sa nu ne jucam.

Experimentul

2010-03-19T08:17:00.002+02:00

Vorbesc de experimentul care este Viata noastra.
Am ajuns sa consider ca tot cea ce se face aici,mai ales in epoca istorica prinsa in tavalugul materialismului,este semiadevar.Spun asta pentru ca majoritatea afirmatiilor percepute ca fiind adevarate,sunt afirmatii ale jumatatii,ale barbatilor sau ale femeilor luate separat.
Cite cupluri aflate in armonie si rezonanta cunoasteti?Cite perechi complementare in care unul sau celalalt nu are nici o importanta,decit la nivel de forma diferita?
Universul este dinamic la orice nivel tocmai prin acest aspect,prin jocul intre el si ea,respectiv yin si yang,tendinta este catre o permanenta armonizare intre cele doua forme primare si absolute de enenrgie,iar deplina armonie reprezinta neutralitatea,respectiv potential infinit,creatie.

Iar aici,in goana dupa celalalt,e greu sa reprezinti pina si ce vrei de fapt,cum te cauti in celalalt si ce este de fapt celalalt ,fiindca sigur nu este o forma diferita cu atribute diferite,este cea ce de fapt iti lipseste si iti va lipsii mereu,cit inca mai cauti.
Psihologia este stiinta care se ocupa cu cautarea noastra,dar si ea prezinta efectele drept cauze si formele drept realitati,desi la un anumit nivel suntem constienti ca tot ce ia forma este reprezentarea mintii noastre,decriptarea starilor specifice,a unui nivel energetic intr un aspect perceptibil prin simturi,respectiv forma de el si ea.
Insa nu forma este cea ce cautam,cit echilibrul energetic,mai ales datorita faptului ca natura ne ofera exemplul armoniei,cum toate se leaga intre ele,cum totul e tot datorita acestei legaturi intre polaritati,insa omuletul nu,omuletul se cauta prin propriile iluzii si cauta compensatii in cea ce nu exista,in propria proiectie mentala,si stim cu totii care este generatorul de temeri si nefericire,mintea noastra.
In momentele de pauza mentala armonia este un fapt,unitatea in echilibru asteptind rezonanta cu complementarul pentru a creea,insa atunci cind intervine gindirea cu proiectiile ei gen sarpe care isi inghite coada,se alege praful de linistea dinamica care este fondul creatiei.
Singura forma de putere creatoare este iubirea,iar manifestatrea directa a iubirii nu este fluctuatie emotionala,nici pulsiune energetica,cit prezenta armoniei cu potential infinit,cea ce intr un punct care cauta,el sau ea,yin sau yang,nu are posibilitatea de a se manifesta tocmai din cauza acestei cautari,ca si cind ceva ne ar lipsii.
La cel mai larg si mai inalt nivel,fiecare entitate isi are polaritatea,in forma sau nu,iar in momentul in care devine constienta de sine actioneaza legea rezonantei,care este dincolo de forma desi se manifesta si in forma,iar armonia devine un fapt constient prin simpla necesitate a echilibrului,ne intilnim cu noi insine intr o varianta complementara,chiar daca nu ne vedem si nu suntem alaturi acum,astfel jocul poate continua.
Insa pentru asta este necesara incetarea agitatiei,proiectia in noi forme,in a avea,in a muncii,in a cauta,in a crede,in a nega,ramine verbul esential si primordial-a fii- si cea ce reflecta logosul,a face,a creea.
Aceasta dihotomie divina,este-nu este,adevarul si neadevarul,real-fals,continua la infinit pentru ca universul este posibilitate si optiune,insa parametrii se schimba,constienti fiind de paradoxul dublului care se atrage si se respinge ciclic,generind intreaga manifestare,iar locul nostru in manifestare nu este reprezentat de prezenta,cit de acea parte complementara care manifesta.
Alegeriile si deciziile noastre ne apartin,insa felul cum se manifesta si modul in care se leaga cu intreaga creatie,apartine infinitului din noi.

Si acum,dincolo de filozofie,sau intr o parte vizibila a filozofieei,barbati si femei cauta,dar daca ii intrebi ce cauta nu stiu sa itti raspunda exact.Aparent au scopuri si au un sens,isi justifica existenta prin jocuri si jocuri,se agita de colo colo intr o imitatie de creatie,desi jocul lor adeseori ia forme concrete,insa la cel mai profund nivel ramine acea necesitate a echilibrului.
Vremelnic issi gasesc armonia si echilibrul,au trairi deosebite chiar si la nivel formal prin legea atractiei,rezoneaza cu partea complementara chiar vizibil,pentru ca sunt perechi fericite si creatoare,insa daca apare cautarea,lipsa de satisfactie,dispare rezonata cu ei insisi.
Experimentul care este viata noastra ,si pe care il percepem fiecare dupa nivel si posibilitati,in forma sau dincolo de forma,la nivel ideatic,este cautare si iar cautare,insa grupind totul in complementaritate cautarea se transforma in creatie,si putem sa ne bucuram ca este asa,pentru ca recunoasterea creatiei,partea care ne reprezinta,nu apartine acestui plan.

Micarea Zeitgeist Romania

2010-03-09T09:57:00.002+02:00

Deoarece zeitgeist si proiectul venus au o noua prezenta iar documentarele si subtitrarea inca circula,incerca sa va prezint cum vad eu miscarea,avind in vedere ca pastrez legatura cu membrii ro ai miscarii,deci incepem sa ne cunoastem si sa construim cite ceva.
Legatura intre noi o realizam prin team speak,un program pentru conferinte pe internet,in fiecare seara fiind prezenti 10 20 de oamenii care isi prezinta punctul de vedere in cele mai diverse domenii,accentul fiind pe libertatea fata de sistemul materialist,cele mai importante idei fiind cele de autonomie energetica.Se vorbeste mult despre hho,despre motorul magnetic,despre motorul solar stirling,se fac schimburi de informatii,carti,trimiteri de site uri pe internet intr o atmosfera destul de prieteneasca.Majoritatea celor prezenti au o conformatie stintifica sau tehnica,iar cei care nu sunt in domeniu(asa ca mine),pur si simplu sunt autodidacti si inventivi.
Astfel am aflat prin atentie multe detalii legate de tehnica,de agricultura chiar,de nazunitele si scenariile altor oameni care incearca sa se implice in schimbare,unii dintre ei foarte pragmatici,altii doar idealisti si optimisti,insa au acea vibratie care sustine si amplifica pragmatismul.
Am avut surpriza sa ascult aseara un om care locuieste in Germania,fugit peste granita in 88,si care de 3 ani nu mai foloseste banii.Valentin e inginer electronist,a terminat si fizica atomica,iar la un moment dat sa saturat de sistemul piramidal in care functioneaza orice institutie,si a iesit complet din sistem.A fost provocat in discutie,vorbea prea sigur de sine si astfel a generat un fel de neincredere,iar cind a inceput sa explice cum procedeaza el,a transformat neincrederea in respect si admiratie,cel putin in viziunea mea.Exista peste 400 de grupari de barter in Germania,de liber schimb,in care se ofera servicii,obiecte,alimente chiar,avind un punctaj de implicare in folosul celorlati,astfel in functie de cea ce poti oferii,iti poti asigura necesitatea si chiar mai mult decit atit.Pe de alta parte,cu resursele care le a vut in momentul retragerii si a cumparat o casa in care face tot ce ii vine la indemina,construind,schimbind,creatie practica,cea ce exprima acest om este pur si simplu libertate.
Revenind la grupul ro zeitgeist,cea ce le lipseste din punctul meu de vedere este acea doza de subtilitate.Chiar daca nu realizeaza,interpretarile si tendintele de manifestare sunt tot senzoriale si axate pe gindirea dualist materialista,existind acea convingere ca altii vor schimba lumea,desi fiecare face ce poate la nivelul sau.Cineva mi a spus ca arme o sa mai existe si in viitor,pentru a putea vina si pentru aparare,iar la faza asta ma pierdut,in momentul in care i am spus ca nu maninc carne si vinatoarea,mai ales pentru placere, mi se pare atavica,l am surprins.
Am incercat sa dau o tenta reorientativa discutiilor,explicind ca in fapt nu exista realitate obiectiva,cea ce numim lume este o conventie,un concept cu o oarecare autonomie,existind o singura realitate,a mea,respectiv a noastra,a fiecaruia in parte.
Totusi aproape toti recunosc necesitatea armoniei cu natura si universul,starea de seninatate si echilibru interior,insa deocamdata la un mod teoretic,nu ca un mod de viata practic.Cea ce ii caracterizeaza este cea ce ei numesc activism zeitgeist,respectiv reviste,pliante,intruniri,comunicari,toate pentru a populariza proiectul venus.Este foarte bine asa,insa seamana cumva cu activismul de partid,iar vremea turmelor de convingeri,cu noi si ceilati,a apus.
Jaques Fresco,cel care a pus bazele proiectului venus are 92 de ani(acum am aflat si eu cu surprindere),desi nu arata decit cel mult 70,iar cind a fost intrebat in diverse ipostaze cum crede ca va arata viitorul,desi toata viata sa ocupat de tehnologia viitorului si de solutii practice in mai toate domeniile,a raspuns sincer:Nu stiu.
Economia bazata pe resurse si nu pe profit este proiectia socio economica cea mai importanta a proiectului venus,recunoscind faptul ca tehnologia,chiar si la nivelul actual,poate inlocuii majoritatea muncii prestate de om,astfel pornind de la cea ce avem,posibiltati si resurse,putind asigura necesitatea la nivel planetar.
Disparind ideea de profit,dispare si supraproductia,nevoia de stocuri si economii,detensionind aproape toate nivelele de manifestare sociale si economice,practic o suprapunere pe legea necesitatii.Omenirea ca un ansamblu,poate creea exact cea ce trebuie,nici mai mult nici mai putin,problemele tehnice si de organizare fiind rezolvate pe masura ce apar.
Un aspect de reorganizare care l am gasit in alta parte,pe blogul uni om pe care il respect sincer:Ultimus Romanorum,presupune renuntarea la structurile piramidale la orice nivel,si trecerea la structuri socio economice de tip retea,noduri bazate pe prietenie si colaborare cu acelasi sens,avind ca si legatura coordonatori intre mai multe astfel de noduri,scopul lor fiind de a asigura legatura intre noduri si a sintetiza anumite informatii,implicarea nefiind in a conduce cit a fluidiza.Acest aspect de organizare seamana cu un fractal:).
Din nou intorcindu ma la grupul ro,pot spune ca inceputul a cea ce se prefigureaza este optimist,pozitiv si constructiv.Sper ca Jaques Fresco sa decida, are aceasta forta si posibilitate,de a ramine in acest plan inca citiva ani,el avind solutii practice la foarte multe aspecte,intilnirea lui cu Einstein pe cind era un tinar inginer generind inca de pe atunci diferenta intre stiinta teroetica si cea aplicata.In timp ce Fresco incerca sa spuna despre proiecte sociale,aplicabile si constructive,Einstein perora pe partea abisala a stiintei teoretice,practic neinteresindu l soarta omuletilor,cit propriile realizari stintifice.
Cind am venit in cercul zeitgeist ro cu ideea de loc,respectiv mici comunitati de prieteni in natura,autonome si creative,deja o parte erau orientati in acest sens,unii avind chiar progrese,altii fiind prezenti cu totul in acesta imagine,deci e un fond general de autonomie,de libertate,intr un consens general al schimbarii,iar eu consider ca vechiile structuri pur si simplu isi vor pierde credibilitatea si se vor stinge de la sine atunci cind omenirea per ansamblu este pregatita sa accepte altceva,un alt mod de viata.
Exista un flux de adevar la toate nivelele,falsitatile se simt si nu mai impresioneaza,chiar si stirile aservite unui interes sau altul mai scapa cite un adevar,ex: stropirea cu intium-cobaii europei.Exprimat grafic, cresterea frecventei de manifestare proiectata in schimbari de tot felul,reprezentata de oameni de stiinta care au folosit impartirea temporara pe baza numarului de aur a lui fibbonacii se prezinta astfel:O schimbare majora in 2009(asa zisa criza),citeva in 2010,urmind ca frecventa sa creasca catre lunar,saptaminal,apoi schimbare in fiecare zii,cea ce ne aduce intr un lant elicoidal de readaptare permanenta,greu dar maret prin cea ce reprezinta,si eu sper ca cea mai mare parte din mine,respectiv din omenire,sa faca fata schimbarii,respectiv rearmonizarii,readaptarii,transformarii.

Rationali si iluminati

2010-02-25T09:39:00.002+02:00

Observ in prezent o noua polarizare,nu lipsita de anumite antagonisme,intre cei orientati catre intelegerea intelectuala a vietii,si cei care accepta si genereaza o noua mistica,parte cu informatii antetemporale,parte cu amestecul de informatii "subtile "din prezent.
Astfel intelectualii,respectiv cei care gindesc si proiecteaza ginduri de multe ori fara implicare emotionala,reactioneaza cumva defensiv la fluxul de maestrii,initiati,vindecatori,chaneling si alte orientari lipsite de concretizare faptica,directa,palpabila.
De partea opusa baricadei,traitorii de senzatii si experiente mistice,constructia de noi dogme in care intelepciunea din trecut se amesteca cu trairea din prezent,un amestec de scoli,cai si curente spirituale,considera ca iluminarea,evolutia spirituala este unicul sens in care omenirea isi regaseste valoarea si salvarea.
Ei bine,amindoua partile au dreptate,insa impreuna.Mintea ca si instrument de creatie si de intelegere,si trairea,experienta psihologica in vasta lume interioara cu imagini si notiuni neconcrete insa obiective merg impreuna.Aici nu ma refer la exaltarea de o parte sau alta a anumitor persoane,ci la calea echilibrata pe care unii dintre noi o aleg.Astfel cunoasterea obiectiva se impleteste cu trairea si experienta subtila,prin simplul fapt ca cea ce consideram lumea este o proiectie a acelei parti subtile din noi,insa si aceasta lume cu tot cea ce ea reprezinta,influenteaza direct alegerile si reprezentarile din spatiul interior.
Joc aici un rol coinciliator nu pentru ca sunt atras de o parte sau de alta,respectiv rationalul cu spiritualul,ci pentru ca ma aflu la mijloc,recunoscind ca ambele cai de evolutie sunt la fel de valabile si de reale,insa ideal consider ca se poate echilibra si traii foarte bine ambele puncte de vedere.
Astfel cind e vorba de creatie,de fapte concrete,de a construi ceva,de a explica la modul coerent si argumentat ceva se impleteste foarte bine cu momente de meditatie si reflexie,cu contemplatii si stari de visare,cu bucuria existentei exprimata la un mod neformal.
Singurele deosebiri care nu leaga aceste doua orientari complementare sunt rigiditatea si tendinta de respingere a rationalului pe de o parte si latura nepractica,aparent statica, a traitorului de experiente subtile.
Asa ca va spun voua, desteptilor,renunati la gindire citeodata si traiti va viata,lasind drum bucuriei,zimbetului,prieteniei si compasiunii iar tie initiatule,daca tot cauti iluminarea,gindeste ce faci cu ea,pentru ca a fii spirit si lumina implica multa responsabilitate,respectiv fapte care sa exprime cea ce esti si cea ce vrei sa fii.
Astfel,desteptul se va ilumina iar spiritualul se va implica si va creea.Si nici nu vreau sa ma gindesc la minunea de ai vedea impreuna,unul schitind formule matematice,iar celalalt meditind alaturi.:)

Seminte pe drum

2010-02-15T08:23:00.004+02:00

Am sa incerc sa impartasesc o parte din controversata cale catre Sine,controversata in sensul ca cea ce afirm si cred azi,poate sa nu mai fie valabil miine,o stare de fond si de fapt cu care m am obisnuit.Totusi,exista o clauza a contradictiei,faptul ca nu prea analizez si compar cea ce am gindit ieri,sau acum o luna,cu cea ce cred si spun in vibratia momentului.
In acest acum,sfatul unui prieten transmis printr un simplu mesaj de felicitare de sarbatori se potriveste cel mai bine,si anume cei trei S(probabil de la Sine);
SIMPLITATE-SINCERITATE-SENINATATE
Aceste trei stari sunt cea ce cred ca se potriveste cel mai bine cu mine acum,si nici macar nu stiu cum as putea transpune in cuvinte tumultul de trairi aflate in acestea.
Exista o condimentare cu noi si noi informatii,insa in seninatatea de fond,totul apare intr o lumina noua iar diferitele controverse se armonizeaza de la Sine,doar miscind usor din aripile zimbetului interior.Cine experimenteaza alaturi de mine,stie prea bine cum seninatatea este rezolvarea tuturor problemelor,cum un zimbet senin,asimileaza,armonizeaza,genereaza,daruieste si mai ales deschide calea catre intelegere la modul direct,prin traire si nu prin gindire.
Opus trairii senine este incrincenarea si incapatinarea,stari pe care le am experimentat din plin intr un trecut care deja nu imi mai apartine,desi majoritatea imaginii exterioare,respectiv felul in care sunt vazut si interpretat,tine de acest trecut.
Eu ma straduiesc sa nu mai compar imaginea din trecut cu cea din prezent,sa iau oamenii asa cum sunt acum,fara idei si pareri preconcepute,comparatii care daca nu mi se potrivesc mie,de buna seama ca nu se potrivesc nici celor din jur.
Astfel ofer posibilitatea fiecaruia de a fi diferit,de a ma contrazice si de a se contrazice pe el insusi,asumindu ne impreuna libertatea,fiindca mult prea mult ne am straduit sa ne schimbam reciproc,avind impresia ca al schimba pe celalalt este cea ce ne defineste,desi observ cu acelasi zimbet,ca propria schimbare influenteaza direct modul in care se comporta ceilati,si ii poti vedea permanent intr o lumina noua.
Sinceritatea consider ca nu este o problema pentru nimeni,chiar si cei nesinceri cred intr un alt fel de adevar si traiesc dupa propria credinta,desi calea presarata cu fapte pornite din nesinceriate se vede la naibii de bine de pe aripile zimbetului,dar le respect alegerea si creatia. Chiar si cel mai inversunat in iluzionism are momentele lui de sinceritate care,zic eu,compenseaza toate momentele false,false din punct de vedere al observatorului,nu al traitorului.
Sinceritatea pleaca din recunoastere,cine si cum sunt ,si este o stare pur interioara,daca iti poti recunoaste faptele sincer si nu ascunzi nimic fata de tine,apoi fata de cei mai apropiati,apoi in toate situatile cu care te intilnesti,spontan,transant,natural si senin actionezi,esti sincer.
Este o pornire interioara care genereaza trairi ciudate la inceput,pentru ca mintea spune ca nu este prudent sa spui chiar totul,dar in general nu spui totul,spui cea ce trebuie.Chiar cu riscul de a soca prin deschidere,spontaneitatea naturala nu poate fii decit sincera,iar retinerile si abtinerile sunt o forma de temeri pe de o parte si de control pe de alta parte,in fapt o forma de autolimitare.
Bineinteles ca se cere acea doza de bun simt,sinceritatea nu este o forma de defulare,iar aceste trei stari punctate mai sus actioneaza impreuna si este imposibil sa fii pus in situatii tensionate atunci cind esti SINCER-SIMPLU-SENIN.
Acum cu simplitatea,informatiile de tot felul pot fii foarte stufoase,unele genereaza controverse,altele strai neplacute:de tristete,de dezamagire,de comparatie cu altceva mai bun,insa toate astea se intimpla atunci cind gindesti informatia.Atunci cind reflectezi la cea ce aflii apare o sinteza si o compensare,informatiile cele mai contoversate isi au echilibrul intr o sinteza naturala pe care constiinta si constienta o reflecta la modul cel mai natural,si cel mai SIMPLU.Citeva cuvinte SIMPLE,armonizeaza si elimina orice conflict interior sau exterior,pe aceleasi minunate aripi ale zimbetului.
Trebuie totusi sa punctez faptul ca nu sunt un fel de robotel timp si zimbitor,care peroreaza numai lucruri placute si sincere,toate aceste stari punctate mai sus tin de trairea pur interioara,este o stare generala de fond ,si nu o fateta de prezenta publica care sa genereze noi interpretari,asa zisa masca a initiatului.
Citeodata este necesar sa fii cea ce esti manifestind cea ce nu esti,asta tot ca si armonizare a unor informatii controversate sau a unor experiente mai tensionate,este un fel de preventie.Actiunea dura, transanta previne posibilitatea de a genera noi conflicte,insa asta tine de capacitatea de a anticipa pe de o parte si de bunul simt de alta parte.
Si anticiparea este o stare de fond,insa trebuie sa tinem cont ca suntem traitori de posibilitati insiruite pe o linie temporara,posibiltati care se aliniaza functie de o multime de factori interni si externi,iar esecul unei anticipari nu este decit alegerea unor posibilitati de pe alta linie temporara.Avind in vedere ca toate aceste posibilitati sunt infinite,alegerile noastre sunt infinte,iar capacitatea de anticipare este infinita,faptul ca cea ce ne am reprezentat nu se manifesta,este o confirmare a infinitului,nu un esec individual.
Toate aceste experiente sunt ,asa cum am prezentat,o stare generala de fond.
Ma prezint in fata celor care cititi aceste rinduri nu pentru a oferi o cale proprie care poate fii aplicata general,ci dintr o porinire naturala de a impartasii.Incerc sa ma vindec de iluzia ca a schimba ceva insemna schimbare,schimbare nu imi apartine,ia vine de la Sine si nimic nu compenseaza Bucuria vietii,nici o informatie nu schimba fervoarea cu care fiecare ne traim pe noi insine.Aceasta bucurie de a fii apare cu efort,e drept,dar odata aflat pe aceasta cale,cu acel fond,acea stare de 3S prezentata mai sus,si cu deschidere catre cunoastere de orice fel devine ireversibila.
Si asta indiferent de sinusoida, de oscilatia care citeodata ne aduce si in situatii in care bucuria pare estompata,insa daca reusim sa pastram fondul general,intelegind ca aceste trairi mai joase tin de factori externi care nu ne apartin(sau ne apartin dar sunt trecatori) si de o minte care in general minte,ne reintoarcem la noi insine in aceasi bucurie,cu aceleasi 3S la baza,fiindca aici este casa noastra.
In fiecare dimineata zimbesc fara un motiv anume,lasind seninatatea sa ma patrunda,si daca am noroc,ma tine toata ziua:)

2010-02-07T23:08:00.013+02:00

Republic aceasta postare de maxima importanta in intelegerea paradigmei medicale.Am incercat sa o compactizez,direct de pe mail era de nepublicat,insa consider ca informatia este esentiala.Deasemenea,limitarea la a cunoaste pur fizic anumite aspecte ne limiteaza la a traii in lumea efectelor,fizice,chimice,biologice,insa tot cea ce se intimpla isi are loc ca si cauza in lumea psihica,in strinsa legatura cu latura mentala,cu gindirea.Totusi,observind aceste efecte fizice in modul cit mai just,respectiv cea ce se afla postat mai jos,ne aduce mai aproape de intelegerea cauzei esentiale a tot cea ce inseamna sanatate sau boala,fericire sau nefericire,cunoastere sau ignoranta:NOi insine.

GERMAN NEW MEDICINE® (GNM)

Paradigma Medicala a Dr. Ryke Geerd Hamer

© By Caroline Markolin, Ph.D., Vancouver, Canada

INTRODUCERE

Pe 18 August 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea internist sef la clinica oncologica a Universitatii din Munchen, Germania, a primit vestea socanta ca fiul sau, Dirk, a fost impuscat. Dirk a murit in Decembrie 1978 si, cateva luni mai tarziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau. Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante, inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte bolii sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant. Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor medical. Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod particular, de un conflict soc perfect identificabil. Rezultatul cercetarilor sale se constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a “Diagramei stiintifice a GNM” este in lucru).

Dr. Hamer a denumit descoperirile sale “Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine”, datorita faptului ca aceste legi biologice valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii. (Ca raspuns la numarul crescand al interpretarilor gresite ale descoperirilor sale si pentru a pastra integritatea si autenticitatea muncii sale stiintifice, Dr. Hamer si-a protejat in mod legal materialele de cercetare, sub numele de German New Medicine® (GNM - Noua Medicina Germana). Termenul “New Medicine” nu poate fi folosit nicaieri la nivel international) .

In 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale.

La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala pe motive ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard.Cu toate acestea, era hotarat sa-si continue munca si, in 1987, a reusit sa-si extinda descoperirile practic catre orice boala cunoscuta de medicina.

Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre autoritatile germane si de catre cele fraceze. Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi continua cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a “New Medicine”. Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen isi mentine tactica de amanare, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revolutionare ale Dr. Hamer.

ORIGINEA BOLILOR ESTE IN CREIER

Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional care surprinde individul total nepregatit” (Prima Lege Biologica). In onoarea fiului sau , Dr. Hamer a denumit acest incident stresant: Dirk Hamer Syndrome, sau DHS. Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale. Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate, a unei perioade de nemancare sau a unei amenintari de moarte.

Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului” , cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate; pentru o femeie, un soc conflictual „in camin” poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc conflictual de tipul „abandonului” poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta; copii sufera deseori un soc conflictual „de separare”, cand mama se decide sa se intoarca la munca sau cand se despart parintii.

Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii). Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondent care, la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari. In timp ce „vechiul creier” (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de supr av ietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, „noul creier” (creierul mare) este codat cu teme mult mai av ansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate si cele legate de autoapreciere, increderea si respectul de sine.

Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent (A treia Lege Biologica).

GNM “Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorlor) ilustreza ca organele controlate de „vechiul creier” care deriva din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului. Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).

Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara. Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supr av ietuire ale organismului. Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte”, inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.

Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul “mama-copil” sau “probleme cu partnerul”. Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora. Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare. Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).

Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc specific, care activeaza un „program biologic precis” (A Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.

In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului- soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau mesoderm-ul noului creier. In momentul producerii conflictului- soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara. Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele- soc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.

Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului.Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.

CELE DOUA FAZE ALE ORICAREI BOLI

Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfasurarea oricei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica). In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat acesta exista) intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta de asemenea cu situatii neasteptate. Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia) , mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului. Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.

Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea. In German New Medicine distinctia dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare. Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita complet arbitrara.

Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si emotionale. De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul Mai ai doar sase luni de trait!, impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant pentru pacientii de cancer pe care tratamentele conventionale de cancer nu fac decat sa il accelereze.

Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie) , GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati. Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a av ea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6000 din 6500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversa. Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), Succesul majoritatii chimioterapiilor este jalnic... nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic…Chimioterapi ile pentru cancerele maligne prea av ansate pentru operatie, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un pustiu stiintific scientific wasteland. (Lancet 1991).

CORPUL SE VINDECA SINGUR

Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat in mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu av em puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. A doua faza este denumita faza calda si, in aceasta perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitatile si pielea.

Odata cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulara (vechiul creier - controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou - controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific. O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii. Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple de boli care apar doar in procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si infectii (vezi mai jos).

Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna. In GNM distingem la fel doua tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin si de unde sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului- soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare.

In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste, de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si laringial si cancerul cervical, toate sunt de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului soc, aceste tumori dispar pana la urma, pana la sfarsitul procesului de vindecare.

Al doilea tip de cancer mamar, carcinom in situ (DCIS), intra de asemenea in aceasta categorie. In timp ce un cancer de san este un indicator ca femeia este in faza activa a conflictului de tip grija, un cancer in situ este un semn pozitiv ca problema asociata conflictului de separare a fost rezolvata. O femeie nu face un cancer de san fara motiv! Asa cum nici faptul ca el se dezvolta exact in sanul stang nu este o coincidenta.

IMPORTANTA LATERALITATII NOASTRE BIOLOGICE

Dr. Hamer a descoperit ca lateralitatea determina daca o boala precum este cancerul, se dezvolta in partea stanga sau dreapta a organismului. Aceasta este regula: o persoana dreptace raspunde unui conflict cu mama sa sau cu copilul cu partea stanga a organismului, si cu partea dreapta la un conflict cu tatal sau partenerul, fratii, rudele, prietenii, colegii, etc. Pentru stangaci este invers. Exista intotdeauna o relatie inversa intre creier si organism, pentru ca fiecare emisfera a creierului (mai putin partea amigdaliana) este in relatie directa cu partea opusa a corpului. Cel mai simplu mod de a descoperi lateralitatea noastra biologica este sa batem din palme. Palma care este deasupra indica daca suntem stangaci sau dreptaci. Astfel, un cancer in sanul drept, un chist ovarian in ovarul stang, o problema de piele pe partea dreapta sau stanga (sau amandoua), o paralizie motorie pe partea dreapta (dupa un atac cerebral), ne dau un prim indiciu despre cine a fost implicat atunci cand conflictul originar a avut loc. In ceea ce priveste conflictele mai avansate (si regiunile cerebrale), statutul hormonal trebuie de asemenea luat in calcul, pentru o evaluare precisa.

ROLUL BENEFIC AL MICROBILOR

Un alt aspect al cercetarilor Dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe durata procesului de dezvoltare a bolii. Pe scurt, a aflat ca microbii precum ciupercile, bacteriile si virusii sunt activi doar pe durata procesului de vindecare si maniera in care ei opereaza este in deplina concordanta cu logica evolutiva (A Patra Lege Biologica). Bacteria de tuberculoza, spre exemplu, populeaza doar tesuturile controlate de creierul vechi. Functia lor pe timpul procesului de vindecare este de a descompune tumorile care nu-si mai au rostul: tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la rinichi, tumorile la prostata, tumorile la uter, tumorile de san, melanoamele si mesothelioma. Bacteriile tuberculozei sunt esentiale pentru descompunerea constructiilor celulare ce au proliferat cu un anumit scop biologic, in timpul fazei active a conflictului. Daca bacteriile necesare nu sunt disponibile din cauza vaccinarii sau a uzului excesiv de antibiotice sau in urma chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra cum trebuie. Ca urmare, raman pe loc si sunt incapsulate in mod inofensiv. Detectate la un control de rutina totusi, ele pot fi diagnosticate ca si cancer si noi conflicte potentiale pot aparea in urma aflarii vestii, cu noi simptome. Intelegand legile biologice ale desfasurarii bolilor, aceasta perspectiva poate fi eliminata. In timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule care nu mai sunt necesare, virusii sunt implicati in procesul de vindecare al tesuturilor coordonate exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, mebrana nasala, mucoasa stomacala, mucoasa canalelor biliare si epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa si gripa stomacala indica faptul ca procese virulente naturale de vindecare sunt in curs. In ceea ce priveste rolul virusilor, Dr. Hamer prefera sa vorbeasca de virusi ipotetici, din cauza ca, in ultimul timp, existenta virusilor este pusa in discutie. Acest lucru este in concordanta cu descoperirile initiale ale Dr. Hamer, care evidentiau faptul ca procesele de reconstructie si regenerare ale tesuturilor necrozate sau ulcerate au totusi loc chiar si in absenta virusilor specifici tesuturilor respective. Dilema in care se gaseste medicina conventionala este aceea ca esueaza in a recunoaste tiparul de evolutie in doua faze al fiecarei boli, prima faza, aceea a conflictului activ, fiind in mod obisnuit scapata din vedere. Din moment ce microbii sunt activi doar in faza de vindecare, iar activitatea acestora este in mod normal acompaniata de inflamatii, febra, puroi, supurari si dureri, microbii sunt considerati raufacatori si cauza a bolilor infectioase. Dar microbii nu provoaca boli. Pana la urma, este organismul nostru cel care angajeaza microbii pentru a optimiza procesul de vindecare. Microbii pot fi bineinteles transmisi, dar ei raman inofensivi, pana in momentul in care persoana este in faza de vindecare a aceluiasi tip de conflict.

PUNAND LA INDOIALA METASTAZELE

Bazandu-se pe GNM “Sistemul Ontogenetic al tumorilor”, teoria vast raspandita a metastazelor care sugereaza ca celulele canceroase migreaza prin vasele de sange si limfa, cauzand tumori si in alte locuri ,este, in cuvintele Dr. Hamer, pura fictiune academica. Celulele in general si celulele canceroase in mod special nu isi pot schimba, sub nici o forma, structura lor histologica sau sa treaca de bariera bacteriana. De exemplu, o celula canceroasa a unei tumori pulmonare, care este de origine endoderma, controlata de zona amigdaliana a creierului si care prolifereaza de-a lungul fazei active a conflictului, nu se poate transforma intr-o celula osoasa, care este de origine mesoderma si este controlata de cortexul cerebral, celula care se deterioreaza in timpul fazei active a coflictului, in procesul de decalcifiere. In scenariul cancerul pulmonar metastazeaza la oase, celulele cancerului pulmonar creaza de fapt un gol (descompunere celulara!—reversul cancerului) in anumite oase din organism. Trebuie de asemenea sa ne intrebam de ce celulele canceroase rareori se raspandesc la tesuturile vecine, de exemplu: de la uter la cervix. Daca celulele canceroase calatoresc prin sange, de ce nu este atunci scanat sangele donat, pentru a cauta celule canceroase? De ce nu sunt atunci gasite o multitudine de tumori in peretii vaselor de sange ai pacientilor bolnavi de cancer?

Acum doi ani ,pe 19 August 2004, ziarul canadian Globe and Mail a publicat un articol intitulat, Cercetatorii urmaresc testele de sange pentru cancerele de san, continand declaratiile revelatoare: Vanatoarea celulelor canceroase in fluxul sangvin a durat 10 ani si pana de curand, nici o tehnologie existenta nu e reusit sa izoleze in mod cert o singura celula tumorala, dintre milioanele de celule rosii si albe continute in orice mostra de sange uman. In afara faptului ca vanatoarea este departe de a fi incheiata (asa cum indica articolul), nu sugereaza asta cumva ca ipoteza metastazelor a dezinformat publicul si a speriat de moarte milioane de pacienti de cancer, de-a lungul ultimelor patru decenii ?

Dr. Hamer nu neaga, bineinteles, posibilitatea aparitiei celui de-al doilea cancer, dar aceste tumori succesive nu sunt cauzate de migrarea celulelor canceroase care se transforma, in mod miraculos, intr-un tip diferit de celula, ci mai degraba sunt urmarea noului conflict-soc. Noul DHS poate fi declansat de o alta experienta traumatizanta aditionala, sau prin socul provocat de diagnostic. Asa cum am mentionat mai devreme, un diagnostic neasteptat de cancer, sau a-i comunica cuiva ca are metastaze, poate declansa o spaima de tipul frica de moarte (provocand cancer pulmonar) sau orice alt tip de diagnostic relationat cu socul emotional, cauzand noi cancere in diferite alte parti ale organsimului. In multe cazuri, acesti pacienti nu supravietuiesc pana in faza de vindecare, din cauza starii de stres foarte grave care ii slabeste pana la punctul in care mai au foarte putine sanse de supravietuire extrem de toxicului tratament chimioterapeutic.

Al doilea tip de cancer foarte intalnit dupa cancerul pulmonar este cancerul osos. Dr. Hamer a descoperit ca oasele noastre sunt biologic legate de increderea, respectul si stima de sine. Altfel spus, spunandu-i-se cuiva ca are o boala care ii ameninta viata, in mod special una care se presupune ca se raspandeste ca focul prin organism, este echivalent cu: acum sunt total inutil si, pe langa faptul ca ne simtim inutili, oasele incep sa se decalcifieze (in cazul cancerelor de san, deseori in zona sternului si a coastelor). Tot asa cum se rupe un os, scopul programului biologic (al bolii) apare la sfarsitul fazei de vindecare. Cand faza de reparare este completa, osul va fi mult mai puternic in zona respectiva, asigurand in acest fel ca suntem mai bine echipati, in eventualitatea aparitiei unui nou conflict al stimei de sine.

NATURA TUMORILOR CEREBRALE

Odata ce conflictul a fost rezolvat, leziunile cerebrale impreuna cu psihicul si organul aferent intra in faza de vindecare. Odata cu repararea oricarei rani se dezvolta o edema (fluid in exces) pentru a oferi protectie tesutului cerebral ce este refacut. Pe tomografie, schimbarile sunt foarte usor de observat: vizibilele inelele concentrice dispar in edema si apar acum neclare si inchise la culoare. In momentul de varf al fazei de vindecare, atunci cand edemul cerebral atinge dimensiunea maxima, creierul declanseaza un scurt si puternic impuls care expulzeaza edema. In terminologia GNM, aceasta reglare este denumita Criza epileptica (CE). In timpul crizei, intregul organism este aruncat, pentru scurt timp, intr-o stare de simpaticotonie (hiperstimularea sistemului nervos simpatic), retraind simptomele tipice fazei de conflict activ, cum ar fi transpiratie rece, extremitati reci, puls accelerat si greata. Intesitatea si durata acestei crize pre-programate este determinata de intensitatea si durata conflictului precedent. Atacurile cardiace, accidentele cerebrale, crizele de astm si cele epileptice sunt doar cateva exemple ale acestui crucial punct de revenire. Tipul de criza depinde intotdeauna de natura conflictului si de zona cerebrala corespunzatoare implicata.

Dupa ce edema cerebrala a fost impinsa afara, tesutul conectiv ce ofera suport structural neuronilor se reface in zona respectiva, pentru a restabili functiile celulelor nervoase care au fost afectate de socul datorat conflictului (DHS). Aceasta acumulare naturala este ceea ce medicina conventionala denumeste tumoare cerebrala, acesta veste av and consecinte cumplite asupra pacientului. Dr. Hamer a stabilit, in 1981, ca tumoarea cerebrala nu este o boala in sine, ci un simptom al fazei de vindecare, care se desfasoara paralel si la nivelul organului afectat (controlat de la nivelul creierului din zona sa specifica care se afla simultan in faza de reparare). Astfel ca Metastazele cerebrale de fapt nu exista nici ele.

TERAPIA GNM (pe scurt)

Primul pas in terapia GNM este sa oferi o intelegere a naturii biologice a simptomului, de ex: un anumit tip de cancer, in relatie cu cauzele sale pihice. O tomografie si un istoric medical complex sunt de asemenea vitale pentru a determina daca pacientul este inca in faza activa a conflictului, sau deja se vindeca. Daca este inca in faza activa, atentia trebuie indreptata asupra identificarii motivului socului initial DHS si dezvoltarea unei strategii pentru rezolvarea conflictului. Este cruciala pregatirea pacientului si informarea lui despre simptome si despre procesul vindecarii si eventualele complicatii ce pot apare. Simptomele sunt foarte previzibile! Descoperirile Dr-lui. Hamer ne furnizeaza, pentru prima oara in istoria medicinei, un sistem sigur care ne permite nu numai sa intelegem, dar si sa prezicem dezvoltarea si simptomele oricarei boli. Aceasta este adevarata medicina preventiva, un aspect al GNM care cu greu poate fi dezbatut suficient. Adevarata preventie necesita intelegerea cauzelor reale ale bolii si aceasta este exact ceea ce cercetarile Dr-lui Hamer furnizeaza in detaliu.

Intelegand cele “Cinci Legi Biologice” ale cauzei si ale procesului de vindecare al bolii, ne putem elibera de teama si panica ce deseori apar odata cu instalarea unor simptome. Aceasta cunoastere este mai mult decat putere. Ea poate salva vieti.

Despre Autor: Caroline Markolin, Ph.D.,

Pentru mai multa informatie despre GNM vizitati http://germannewmed icine.ca.

Articolul a fost publicat pentru prima oara in: EXPLORE! Vol. 6 /Nr. 3 - May 2007

Preluat de la Octavian Tiganus

Existenta si eu

2010-02-04T10:15:00.002+02:00

Deja ma refer la totalitate,la tot,si incerc sa inteleg cine sunt eu in tot,care sunt diferentele intre tot si eu,si de fapt,in afara de cuvintul care simbolizeaza absolutul,ce este TOTUL?
Un prieten ma intreba deunazi,un prieten foarte deschis la minte si la suflet,ce parere am despre convingeri?Si astfel mi am reamintit ca aici toti traim dintr o suma de convingeri,de reamintiri si confirmari,si desi incerc sa nu am o convingere stricta in afara de Eu SUNT care devine SUNT,exista tendinte,reguli morale,conventii,structuri deja create care asa functioneaza,si trebuie sa le inteleg si sa le accept asa cum sunt.
De aceea convingerile noastre,chiar daca se schimba citeodata foarte des,sunt structuri totusi,iar eu marcat de losfidante,refuz sa mai accept acum ca omul e ceva anume,cit o manifestare a vietii,a Totului,aflata in necesitate,in oscilatie,in rezonanta si polaritate,cea ce este deja o convingere.
Patruns de prezenta,tind sa dau deoparte intreaga manifestare,considerind doar EU si perceptia mea la orice nivel,ca fiind realitatea ultima,iar acest mod ideatic,dealtfel urmat de toate fiintele aflate pe o cale oarecare,simt ca nu se mai potriveste prezentului,in care unitate inseamna eu si ceilalti,eu cu ceilalti,eu fata de ceilalti,insa importanti sunt ceilalti,mai multe parti=mai aproape de intreg.
Reexperimentind cu totii pe cine sunt,sau cum sunt si de ce,bineinteles ca ne rotim in jurul unitatii in constiinta,insa si personajul care suntem are o valoare,e acceptat de existenta,deci are un scop si un sens,si de aici pornim,de la valorile personajului,fiindca intelepciunea,cunoasterea,creatia nu inseamna si depersonalizare,cit individualizare,o cit mai putina influenta din partea unor ginduri,stari si tendinte colective care nu duc nicaieri,sau duc undeva pentru fiecare in parte,dar nu se potrivesc pentru toti.
De accea am lansat imaginea LOCULUI,un loc pe care il consider tabara de creatie,pentru artisti,tehnicieni,scriitori,nonconformisti,spiritualisti si agricultori.
Sunt convins ca nu e solutia ideala,amestecul de a valma de vibratii,este greu de controlat pentru fiecare in parte,si se petrec multe oscilatii pina la armonie,apar pareri,impresii,senzatiii,critici,sunt inevitabile,pentru ca pe aceasta lume,inca sper,nimeni nu e infaibil,nu poate controla totul,pentru ca nu avem experienta totului.Dar important este sa actionezi,nu sa proiectezi rezultate,nici sa ai asteptari,aproape intotdeauna esti dezamagit,fiindca roadele faptelor tale,si modul cum ele se aliniaza la armonia universala,apartin TOTULUI.Sau altfel spus,Supra Eului nostru,spiritului nostru daca vreti,iar acesta este calea catre credinta,sa daruiesti cea ce faci iubirii,celui mai inalt ideal,celui mai maret SUNT,lasind decizia pe seama celei mai inalte parti din noi.
Astfel suntem feriti de dezamagiri,daca cea ce am creeat,am generat se manifesta ,avem satisfactia lucrului bine facut in armonie cu existenta.daca nu,insemna ca cea ce ma generat pur si simplu nu era necesar,fiindca revin,nimic nu este intimplator.
Dar ce ne facem cu acea parte din noi care care continua sa genereze fapte vadit dizarmonioase,mici rautati,frica,dispret,orgolii.?
Ei bine,aici e mare proba,aici apare autolimitarea,si e nevoie de mult curaj in a recunoaste ca cea ce generam dizarmonios,se opune creatiei noastre constructive,si chiar mai mult spus,frica inseamna stagnare,dinamica pozitiva inseamna miscare ,sens.Am observat si m am bucurat pe ultima parte din ezoteric agenda la o reflexie a unui om:Poti sa intri in cea mai intunecata camera,daca aprinzi o luminare intunericul se risipeste,dar daca deja esti intr o camera luminoasa,nu poti aduce intuneric in ea,oricite parti de intuneric aduci,lumina ramine LUMINA,si acesta e solutia,sa fim LUMINA,iar treptat intunericul se va risipi.
E vorba de lumina cunoasterii,si revenind la TOT,la existenta,e un amestec de lumina si intuneric,in care lumina risipete treptat intunericul,generind premisele totusi ale unui intuneric mai gri,fiinca in manifestare intotdeuna exista contrastul,altfel nu putem realiza cine si unde suntem.
Insa chiar si intunericul se schimba transformindu se in altceva,nu este obligatoriu sa traim drame peste drame pentru a sesiza dualismul,iar echilibrul se manifesta numai prin cunoastere,la orice nivel.Putem depasi,insa numai in lumina constiintei,jocul polaritatii,observind atent cum se intrepatrunde,cum se echilibreaza si cum Eul,existenta insasi,le cuprinde pe amindoua,si chiar mai mult decit atit,le folosete.

Eu si Existenta

2010-01-21T09:50:00.003+02:00

Ma straduiesc de mult timp,sa inteleg cum putem creea o nou deschidere,un alt fel de cunoastere,fara a determina o noua dogma,o noua traditie,o noua structura mentala,cu noi concepte,intr o conjuctura noua,mai mult sau mai putin elevata.

Acest aspect,alaturi de multe alte aspecte care fac parte din viata,asa zis cotidiana(desi nimic nu este intimplator,iar cotidianul este la fel de semnificativ ca orice altceva)ma pune in postura de a filtra permanent informatie,cit imi e necesar si cit nu din cea ce reflectez eu insumi si cea ce preiau din informatia colectiva.
Vazind aseara putin din filmul lossfidante,primul semn care mi-a atras atentia,a fost accea deosebire dintre mintea superficiala si mintea profunda, intuitiva si am incercat sa fac diferenta intre felul cum percepe Eckart Tolle si cum percep eu existenta.
Teoretic,eu si multi altii,stam bine.Deja avem o filozofie de viata mai mult sau mai putin completa,avem intuitii,putem contempla situatii si imagini,insa lipseste ceva,si anume:cit sint Eu in toate astea?Iar ca sa realizam prezenta lui Eu,trebuie mai intii sa stim cine suntem,cum suntem,de ce suntem,unde suntem,intrebari care sincer va spun,imi par abisale,fiindca in acest aspect intervine acea minte superficiala,si te proiecteaza cine esti in functie de cine ai fost sau ce posibilitati sticte ai de a fii mai departe.
Daca mai intervin si intuitiile mult anterioare(evit sa folosesc reincarnarea,pentru a nu deranja pe stie el cine:)),suntem o supa cu detoate,dar tot nu avem raspunsul concret,cine suntem cu adevarat?Primul element esential si cert este faptul ca suntem parte din existenta,parte din tot,cu atribute asemantoare totului,actionind in aceasi maniera si in aceleasi legi,dar cu efecte,cu consecinte diferite,dovada fiind faptele noastre si lumea in care traim,Iar drumul spre intelepciune de asta tine,suprapunerea acelui miez ideatic si teoretic cu faptele,pentru ca ginditorii si filozofii nu au creat nimic concret,decit alte sisteme de gindire,probabil noi deschideri,insa marii artisti si compozitori,zic eu,au creeat cu mult mai mult,mai mult in sensul de mai bine.
Este o provocare pentru om in general si pentru intreaga existenta,raspunsul la cine sunt,pentru ca intreaga existenta si fiecare mica parte din ea,sau mare,universala afirma cu tarie,Eu Sunt,fiecare manifestare de la atom la universuri avind atribute si caracteristici proprii,de Eu.Si totusi,numai omul isi permite sa se separe de Eul universal,de natura si existenta,de cauzalitate si rezonanta,considerindu-se ceva independent si de sine statator,mai ales acum cind ne confundam de atributele acceptate si create,existente deja in subconstientul colectiv.
Daca dezbracam omul de toate autoatributele,precum si cea ce a fost atribuit de ceilalti din jur,tot la Eu sunt ne intoarcem.Poti fii oricum si orice,poti avea cele mai diverse activitati,poti fii pentru sau impotriva,poti crede sau nu,insa faptul ca ESti,ca existi,este cel esential,de la acest fapt plecam si la el ne intoarcem.
Supraeul,respectiv divinitatea,din Neale Donald Walsch,ii repeta mereu si mereu acelasi lucru,crearea si recrearea si decrearea lui CINE SUNT CU ADEVARAT.Si atunci reflectez ca nu suntem ceva sau cineva anume,suntem parte din existenta care actioneaza in intelegere si recunoastere a lui cine sunt,in functie de necesitate,insa la un nivel universalizat,aceasta recunoastere si creatie,a lui cine sunt prin fapte,nu este o necesitate.Tocmai de aceea unii oameni nu simt necesitatea de a evolua,nimeni nu si a asumat nici un fel de obligatii fata de evolutie,iar cei caree stiu incearca sa le spuna celor care nu stiu,macar faptul ca exista o anumita dinamica cu care trebuie sa ne aliniem,daca nu suntem depastiti de situatii si evenimete fara sa intelegem nimic din asta.
Din acest punct de vedere,buni si rai,mici si marii deopotriva,fac parte din acelasi tot,nimeni nu ii poate include sau exclude din cea ce sunt,numai ca ne uitam mereu la fapte,la cea ce se intimpla in jur,bineinteles ca multe nu ne plac,si ne straduim sa ne schimbam intelegerea si capacitatea de a schimba astfel ca aceste consecinte sa se transforme intr un sens constructiv.
De curind am citit ca acelei parti din noi neutre si impersonale,observatorului,putin ii pasa de alegerile noastre atita timp cit nu stam pe loc si experimentam permanent altceva.Spiritul nostru este doar iubire,lumina,si ne iubeste atit de mult incit indiferent ca alegem suferinta sau cunoasterea,bucuria,el ne vede ideatic devenind si prin una si prin alta,asa cum si noi la omul pe care il iubim cu tot sufletul nostru,nu ii mai percepem defectele,sau daca le percepem,le acceptam si mergem mai departe ca si cind ar fii ale noastre.Asa cum am postat anterior,scopurile ne sunt diferite,sensul insa este acelasi pentru toti,facem parte din existenta vrem nu vrem si mergem inainte cu cea ce putem si cea ce avem.Diferenta seminficativa sta in alegerea individuala,bucurie sau suferinta,minte superficiala sau minte profunda,fapte constructive sau distructive,si desi pare dualista alegerea,sa nu uitam ca la mijloc este Eul,si ca oricare din aceste alegeri cuprinde ceva si din cealalta,altfel nu exista echilibru,iar una din legile naturale cele mai complete este autoechilibrarea vietii.
De aceea apar drame care misca lucruri,dar apar si realizari,prilejuri de bucurie si satisfactie care la fel misca lucruri,numai ca si unele si altel,fata de Eul etern din care suntem parte,au o caracteristica usor observabila,vin si trec,in timp ce Eu ramine etern acelasi.

Scop si Sens

2010-01-05T08:19:00.003+02:00

Auzim din diverse parti ale nenumaratelor noastre urechi despre expansiunea constiintei ca un fond special al vremurilor in care traim,o necesitate fireasca a evolutei,depasirea acestui amestec intre animal si uman caracteristic formei actuale de evolutie.Suna pompos si stintific,expansiunea constiintei,insa nimeni nu sta sa explice ce este de fapt constiinta.

Analizind cuvintul,con stiinta,inaintea stiintei,oare ce poate fii inainte de a stii?Practic vorbind,inainte de a stii este intuitia,aceasta spontaneitate in cunoastere in care argumentele mentale,rationale,isi pierd necesitatea,cu trimitere directa la credinta,credinta care in termenii cei mai simpli inseamna absenta indoielilor.Deasemenea avem starea de contemplatie,in care ne bucuram de un peisaj,de o traire,de o experienta,fara o analiza.Mai este si reflectarea,acea stare de gindire superioara,dincolo de analiza,in care poti sintetiza si prelua informatii din surse diferite,fara un aport rational al mintii,o stare mentala care exclude dualismul,elemente si argumente din sursele cele mai diverse se completeaza si se impletesc.Insa cea mai importanta stare de fond este pasiunea,caracteristica creatorilor si creatiei,in care majoritatea elementelor asa zis normale,rutinate si repetitive,duale si sceptice, dispar si aici ne intoarcem la credinta,la absenta indoielii.Pasiunea nu are scop,prins intr un moment de creatie,indiferent de nivel,traim divinitatea,creatia fara scop,unicul scop fiind insasi sensul,dinamica,miscarea,evolutia.
Toate aceste elemente nu definesc constiinta,nici nu o explica,sunt tot creatii mentale,instrumente care te aduc mai aproape,si asta din pricina unui scop devenit trairea principala a noastra,indentificarea cu forma.Ne este greu sa percepem dincolo de forma pentru ca am transpus totul in forme,chiar si pe noi insine.Constiinta este parte si intreg,insa nu este totul,este un termen al totului,o noua dogma,un nou nivel de intelegere,o noua credinta,si atit.
Daca stiinta de baza la nivelul actual este psihologia,aceasta stiinta a sufletului,fizica cuantica vine si darima anumite intelegeri psihologice,afirmind,ca totul,chiar totul este infoenergie,in acest tot intrind si constiinta noastra,cu toate elementele si trairile,scopurile si sensurile,formele si fondurile care suntem.Acest aspect depersonalizeaza si neutralizeaza,universul nostru devenind pur si simplu miscare,aducind acea micime,in care ne percepem ca simple scintei,condensari ale vietii,ale spiritului,avind ca sens pur si simplu experienta,de orice fel,chiar si la nivel de simturi.Si totusi intensitatea trairilor de tot felul,luata foarte pe larg,intreaga structura si intregul esafodaj care inseamna viata in acest plan,sa fie doar fluctuatie,oscilatii,rezonanta si interferenta?Si astfel ajungem la aceasi stare,acelasi rezultat,transpunerea in forme,aici,in cuvinte,a unui tot inexprimabil,pe care il putem numii:viata,constiinta,infoenergie,natura,univers,
divinitate,etc.Aici intreaga cunoastere sopteste ca nu exista diferente reale intre parte si intreg,cantitatea fiind doar un atribut al lumii fizice,axata pe senzori si pe necesitatea prezentei unui observator.Insa si acest observator dotat cu senzori este la rindu i observat de propria observatie,intre experienta si experimentator existind o legatura foarte profunda,si unul si celalt fiind legati de acelasi sens.Neexistind cineva care sa experimenteze,experienta nu exista,si la fel experiente de sine statatoare nu exista,pentru ca tot,chiar tot ce se intimpla,determina necesitatea unui observator,altfel ce rost ar avea diversitatea manifestarii?De aceea,atentia,luciditatea,grija fata de detalii,cu simturi fizice sau nefizice,ne aduce mai aproape de intelegere,de acel atit de vehiculat,nimic nu este intimplator.Si sa revenim la acele pozitii in care avem constiinta,psihologie si fizica cunatica,nu aveti impresia ca la toti acesti termeni,pentru ca sunt doar niste termeni,indiferent de cit de profund intelegem,le lipseste ceva?Acel ceva este insasi existenta noastra,Eu,pentru ca eu pot fii mai mult sau mai putin influentat de aceste cuvinte,imi pot da trairi extraordinare,sau foarte ordinare,pot sa ignor sau pot sa accept,pot sa cred sau pot fii sceptic,pot alege sau pot fii dus de val,pot zimbii sau pot sa ma incrunt,o infinitate de stari,trairi,experiente,in fata unor cuvinte?Nu,in fata faptului ca Sunt,si pot toate astea,nu e minunat?Si aici,din nou,alte capcane,eu personajul sau eu cu intraga mea prezenta?Cu personajul m am imbracat,are calitati si defecte,limite si deschideri,ma folosesc de el si el de mine,dar in momente de maxima sinceritate,parca nu sunt prea dependent de personaj,imi e suficient faptul ca sunt,si zimbesc,si simt foarte adinc faptul ca aceasta stare este eterna. Personajul poate fii oricum,poate avea orice masca si orice atribute,insa faptul ca sunt si zimbesc,este insasi verbul,logosul, A fii,sau Eu Sunt.Probabil ca dupa ce ne vom depasii simtul separtiei de intreg,care e o necesitate a evolutiei particulare,Eu Sunt se va transforma in Sunt,si atunci toata aceste insiruiri de cuvinte,de noi concepte si forme pe calea recunoasterii nu mai au nici un rost.Insa pina atunci,scop si sens,scopuri care se suprapun cu sensul si devin sens,si scopuri care nu se suprapun si ramin in urma.Si totusi,nu imi doresc ceva anume,accept cea ce imi ofer,ma bucur de cea ce imi ofer,si merg inainte constient de faptul ca indiferent de scopuri,si asta la modul cel mai larg si mai general,sensul ramine acelasi.Si totusi,care e sensul?ma intreb.Si imi raspund,niciunul,sensul e un cuvint ca oricare altul,care ne aduce imaginea unui drum,a unei cai mai mult sau mai putin batatorite,iar eu nu vad un sens linear,care vine de undeva si merge spre undeva,cit mai degraba o sfera care inglobeaza toate caile posibile,iar aceasta sfera nu e sensul,e dincolo de orice sens,e nonsensul sensului,si iarasi zimbet si Sunt.Si atit.

Despre Vibratii

2009-09-15T08:57:00.003+03:00

Am sa incerc alaturi de voi sa construiesc teoria diapazonului.Diapazonul este acel accesoriu muzical cu ajutorul caruia se acordeaza instrumentele,generind un ton etalon,si care alaturi de metronom care genereaza ritmul,acel tic tac,sunt instrumentele intelegerii unor aspecte care par banale,cel putin pentru muzicieni,insa ele stau la baza vietii,la baza evolutie si a creatiei,cu tot cea ce implica asta.Este vorba de un fenomen fizic,si anume rezonanta,dar care are corespondenta si dincolo de fizic,in toate cimpurile vibrationale universale,insa daca cunoastem cele ce se vad,cele ce nu se vad ni se vor arata.Deci,revenind la diapzon,indiferent cit de tare il lovim de masa,el genereaza acelasi ton,in principiu nota mi,daca il lovim mai tare creste doar intensitatea sunetului, nu si frecventa.Din acest punct de vedere,tot cea ce exista,fizic sau nu,este un diapazon,fiecare atom are frecventa proprie,insa prin diverse actiuni,intensitatea lui creste sau scade,iar prin interactiunea cu alti atomi,creeaza fenomenul de rezonanta,in care frecventele diferite tind sa se acordeze si sa se armonizeze la unison.Important este faptul ca frecventa etalon se pastreaza indiferent de actiune,cea ce se acordeaza generind rezonanta este intensitatea cu care emite acest etalon particular.Bogatia de frecvente diferite care tind sa se armonizeze in intensitate,este marea simfonie cosmica numita si muzica sferelor,in care toata gama infinita de cimpuri vibrationale se intrepatrund,rezultind intreaga creatie cu tot cea ce se afla in ea.Un chimist sau un fizician ar putea combate aceasta colaborare in intensitate,prin constatarea faptului ca la nivel atomic se produc de fapt schimburi electrice,insa dragi prieteni,cea ce putem constata in laborator,sau prin formule matematice,sunt doar efectele unor cauze atit de marete,incit tocmai focalizindu-ne pe aceste efecte,nu putem percepe aceasta mareata simfonie universala,fiindca desi orice parte reflecta intregul,a constientiza sau percepe numai partea,este un fel de autoexcludere fata de intreg.Deschiderea fata de intreg,fata de tot,ne ajuta sa intelegem cum aceste parti,atomi,oameni sau cutii de chibrituri isi cinta simfonia slavind creatia,insa fara nimic spectaculos in asta,prin fenomene simple de rezonanta.
Un alt instrument pe care l-am prezentat la inceputul aceste postari,este metronomul,aparent independent si fara nici o legatura cu diapazonul,care intre timp a evoluat si a devenit pian,imprietenindu-se cu multe alte diapazoane pe frecvente diferite.Interpretul la buchetul de diapazoane,pian daca vreti,imprima frecventei parte si intreg un ritm aparte,tango sau vals,gigs sau rumba,in timp ce metronomul din spate,tic tac tic tac,imprima ritmul de baza,masura in care se incadreaza interpretarea,si aici trebuie sa punctez diferenta intre interpretare si creatie,intre a cinta dupa partitura si a compune efectiv.Acest cimp infinit de frevente aflate in acelasi ritm de baza al metronomului universal,suntel noi,Omul,creatorul,singurul capabil sa interpreteze si sa compuna simfonia care la un nivel foarte larg,o numim viata.Inima noastra bate ritmul blind al unverturii in momentele de liniste si pace,sau mai agitat atunci cind trairea noastra tinde sa devina rock,sau aritmic in marile oscilatii care ne caracterizeaza viata,trecind usor de la un ritm la altul.Daca vrem sa ascultam muzica universului,incepem prin a ne asculta inima,ritmul propriu in functie de partitura pe care o interpretam,sau,de ce nu?o compunem.
Si acum,prieten drag,sa incerc sa iti raspund tie,atunci cind imi spui ca nu simti aceasta vibratie care de fapt este muzica pentru cei care stiu sa asculte.M- ai montat si m-ai sustinut,incurajind cea ce eu am ignorat,iar pentru a fii in rezonanta,am compus pentru tine frecvente noi,analogii de fapt,muzica in cuvinte pentru ca impreuna,suntem cea mai mareata orchestra.Orientarea intelectuala,prin intelegere si cunoastere,ne face buni interpretii,citeodata si buni dirijori fiindca ne cunoaste bine partitura,dar de multe ori ignoram propriul metronom si de aici fenomenul de interferenta,un alt proces oarecum opus rezonantei,in care desi frecventele sunt aceleasi,intensitati diferite,sau chiar frecvente care se intrepatrund gresit,creeaza micile aspecte false ale vietii,iar un observator cu ureche muzicala buna este neplacut impresionat,Observatorul suntem tot noi,insa transpus pe alta lungime de unda,in care muzica este mai mult un fel de liniste dinamica,iar acesta liniste este de fapt compozitorul,Spiritul.
Oamenii sunt cimpuri vibrationale,trupul si fenomenele adiacente tine basul si cu toba mare,insa gindurile si sentimentele,reflectia si linistea interioara cinta marea simfonie care suntem,rezultind o si mai mare simfonie care este viata.Ca totul a inceput sa sune a opera rock,are si asta farmecul ei.Daca vrem sa compunem altceva,inca mai trebuie sa ne intelegem partitura pe care o avem de interpretat,insa avem acea libertate a ascultatorului,acea liniste care observa armonia sau notele disonante,si avem si metronomul propriu,glasul inimii,care este mai degraba un metronom decit o pompa,desi corespondentul fizic pare sa fie pompa.Ideea de masini biologice pe care partitura rock incearca sa o interpreteze este minunata in interpretare,dar nesatisfacatoare atunci cind vrem sa compunem si noi ceva.Cele doua fenomene aparent fizice,rezonanta si interferenta,in analogie cu frecventa si intensitatea sunetului,in analogie cu faptul ca avem parte de doua forme diferite,barbati si femei si multe alte analogii ne ajuta sa putem compune ceva.La inceput muzica gen" melc melc codobelc",dar felul cum va suna simfonia la care ajungem cind DEVENIM buni compozitori este imprevizibil,insa maret fie si numai ca idee,surpriza si emotia primei auditii,ne apartine,insa adevaratul compozitor,linistitul spirit,nu se va opri la o partitura,va compune mereu,iar noi avem de ales,intre a asculta,a interpreta sau a compune alaturi de marele compozitor.
Totul e vibratie,staticul,asa cum am sugerat,e basul si cu toba mare,si daca citeodata nu simtim vibratie,inseamna ca noi suntem basul,dar cu posibiltatea de a deveni vioara I,sau si mai deosebit,solistul.Aceasta imagine nu are scop,ci sens,iar sensul simfoniei,care asa cum am spus,SUNTEM,este insasi viata.Si va multumesc pentru interpretare tuturor,in speranta ca o sa compunem cea mai mareata simfonie impreuna.

Un dialog privitor la:Ce facem?

2009-08-16T10:55:00.001+03:00

Dan Ioanitescu spunea...

Draga Ady,

Iata ce spuneam cu vreo trei saptamani in urma:

"Dupa cateva luni de blogareala am inceput sa ma intreb daca internetul reprezinta o cale corecta si eficienta pentru devenire sau este o fundatura. Iar daca totusi este o fundatura..... atunci poate ca ar fi mai bine sa abandonez..... Cel mai simplu ar fi sa las blogurile sa moara...."

Deocamdata nu abandonez. Uite, mai intalnesc inca pe internet informatii proaspete, apar oameni noi... idei interesante...
Inca informatiile, cel putin in ceea ce ma priveste, continua sa se aseze si sa se restructureze.
Desigur ca doar in tacere devenim, dar pentru aceasta trebuie sa fim foarte determinati si de ce nu, mai pregatiti s-o facem.
Este o risipa de energie si inca mare intr-adevar, dar inca nu stim daca nu cumva este necesara... altora. Mie personal, dialogul cu tine mi-a facut bine si m-a stimulat... de la tine am mai invatat unele lucruri. Chiar m-am mirat la un moment dat ca nu ai continuat postarile, desi comentariile tale sunt oricand gata sa devina postari. Chiar ai putea s-o faci... Sa le aduni, sa le dai directie si sa le postezi. Pe mine m-a bucurat sa aflu ca trec oameni din cand in cand pe-aici, chiar daca nu lasa urme. Sunt prieteni de-ai mei care doar citesc si este ca si cum as lasa usa mintii mele deschisa si cheile de la casa de bani pe masa, la vedere, in sufragerie. Face bine la prietenia cu persoanele pe care nu le mai poti frecventa si cu care la telefon ajungi la un formalism reprobabil.

Parerea mea, subiectiva ce-i drept, este sa nu abandonezi...
Sincer!

15 august 2009 21:01

ady spunea...

Tocmai asta este,usa deschisa si cheile pe masa,cred ca nu e prea sanatos,fiindca netul este usor de urmarit si controlat mai ales ca tot cea ce gindim si transpunem in cuvinte,o facem pe fata.Cea ce am postat pina acum este mai mult un fel de jurnal impartasit,cu directii generale,iar informatia prea deschisa poate deranjeaza pe adeptii limitelor de tot felul,si mai ales pe cei care se folosesc de asta pentru a controla.Nu vreau sa dezvolt mai departe antagonismele de tot felul,pentru ca simt ca nu asta este sensul,transformarea in care suntem implicati este mult mai subtila si nu tine de forme,cuvinte sau idei,chiar si foarte elevate,cit de apropierea de noi insine,si mai ales fata de acea parte din noi care aparent doarme,insa de fapt este o liniste dinamica,care pregateste si lanseaza totul,chiar totul.Iar in lumea formei,pentru a crea si a dinamiza stari mereu mai constructive,avem nevoie de control la nivel de gindire,mai ales cea dualista,si renuntarea la memorie,care vorba aia,a fost.Din acest punct de vedere blogurile sunt tot un joc al mintii,poate cu nevoia sincera de a impartasii,dar si cu un scop ascuns de a demonstra cit de destepti suntem,si de aici iesirea din anonimat.Si nu de desteptaciune avem avem acum nevoie,cit de iubire,de intelegere si acceptare.Eu oricum iti multumesc pentru sfat si prietenie sincera,si am sa ramin in direct un timp,mai comentind,mai cochetind,si sa vedem ce am mai ales sa se intimple.Daca nu te superi, comentariile noastre am sa le postez si pe blogul meu,sa vedem si alte pareri.Curaj si intelepciune.

16 august 2009 10:49

FAPTE

2009-06-25T10:05:00.003+03:00

Cum putem construi?Simplu,prin Prezenta.Ce putem construi?Orice este necesar si se suprapune cu sensul.Ce este sensul?Aici deja lucrurile devin mai complexe,pentru ca atunci cind vorbesti de sens automat apare ideea de directie,de linearitate si nu este deloc asa.De fapt,sensul este expansiune si deschidere sferica,si orice punct al acestei expansiuni se deschide la rindul lui spre infinit.Si totusi,viata noastra pare lineara si cu putine optiuni,iar daca sunt optiuni aceste au si ele parti limitate,iar asta pentru ca inca,desi stim partial sau in intregime legile universului,nu le aplicam.Enuntul acestor legi este si el limitat,avind in vedere ca sunt 7,dar in realitate este vorba de o singura lege universala cu 7 particularitati,luate ca enunt,dar ca si prezenta,este vorba de o singura expansiune sferica.Numai ca,aceasta latura practica atit a legilor,cit si a prezentei noastre in acest plan are nevoie de acceptare si intelegere,de Iubire.Avem parte de doua elemente- stari creative in acest plan,respectiv latura mentala si cea emotionala,din impletrirea lor rezulta starea noastra energetica si implicit fizica,aceasta simplificare a vietii tine de logica si de bunul simt,iar faptul ca ne am construit o multime de concepte si elemente din toate aceste elemente stari este particularitatea prin care intelegem noi evolutia.Fiecare ne construim acest sens sferic,aceasta expansiune,experimentind si raporitindu-ne la cauze si efecte,respectiv la cea ce daruim si cea ce primim,insa acea parte care se dovedeste nefolositoare sau nepractica in sens evolutiv,prin inertie si remanenta,o mai pastram un timp,timp care poate dura o viata,si aici intervine jocul iluziei pe care ne am obisnuit sa il acceptam si sa il numim viata.Viata noastra este cea mai intima si mai profunda stare de A FII,si nu are decit putina legatura cu manifestarile noastre, cu gindurile si sentimentele noastre,si aici nu este vorba de nici o separatie,cit de simplul fapt ca avem o parte manifestata si una nemanifestata,sau si mai bine o parte manifestata in planul in care suntem focalizati,si o parte care se manifesta subtil in cu totul alte planuri.Acea parte subtila si larga pe care nu o percepem la acest nivel,insa o intuim, este reala,in timp ce partea noastra cu care ne-am obisnuit cel mai bine,este supusa transformarilor si depinde de acele doua parti dinamice care ne caracterizeaza,mental-emotional.Daca folosim aceste elemente ca un instrument,fara sa ne confundam cu ele,avem triada in fata noastra,si pur si simplu,vedem cum crestem.Si ca sa renunt la speculatii si filozofii,ma intorc la partea care merita punctata,logica faptei,deci,ce facem?Pornind din momentul in care deschidem ochii dimineata,incep faptele,confirmarile sau infirmarile la cea ce suntem.Ele sunt rodul semintelor pe care le am semanat,sunt creatia noastra directa si nimic din cea ce se intimpla in jurul nostru si in noi nu este separat de noi decit aparent si numai raportat la simturi si concepte,acele parti manifestate din noi,trecatoare si schimbatoare.Senzorii cu care suntem inzestrati sunt chiar mai limitati,banda de frecvente pe care functioneaza vazul si auzul este relativ redusa iar pentru a percepe cu adevarat faptele,e nevoie sa recunoastem permanent de unde am plecat,sa redescoperim cauza,pentru ca tot cea ce realizam este efectiv,iar efect fara cauza nu se poate.Faptele noastre sunt flori sau buruieni,iar ca sa semanam din nou trebuie permanent sa stim ce seminte pastram si ce nu.Un alt element important este pamintul pe care semanam,mediul nostru de viata,degeaba incercam sa sadim orhidee in desert sau stejari falnici pe malul marii,unde bate tot timpul aceasta briza.Chiar si raportindu-ne la cea ce avem:simturi,ginduri si sentimente putem fii foarte buni gradinari,prin legea corespondentei,cea ce este mic este si mare,ce ce este sus este si jos sau:Cunoasteti cele ce se vad,iar cele ce nu se vad,vi se vor arata.E nevoie de atentie,de prezenta si constienta,de bun simt si responsabilitate,de deschidere si daruire,pentru ca tot cea ce vine spre noi,noi suntem,iar ce ce pleaca de la noi,tot noi suntem.Separarea formelor vine din obisniunta si inertie,si cel mai simplu este sa ne obisnuim cu ideea decorului,al regizorilor si scenaristilor,al actorilor si figurantilor,si astfel vedem foarte bine care este locul si rostul fiecaruia in acest mare rol,insa noi suntem toate acestea,pe rind sau dintr o data,functie de deschidere si de cea ce ne asumam la momentul dat.Trairea directa nu exclude nimic,nici macar frica,insa totul este depasibil si controlabil,si nu numai ca ce nu ne omoara,ne face mai puternici,avem de cistigat permanent iar moarte nu exista decit.....tot in mintea noastra.Viata este continua si la fel de sferica ca si deschidere ca si acest sens de care vorbeam mai sus,de fapt sunt unul si acelasi lucru,iar tot cea ce exista,Trebuie sa existe.Mintea sesizeaza cum pierde teren in fata vietii,fiind acel instrument care creeaza si decreeaza,si de aici conceptul de moarte ,sau esec,sau dezamagire,sau suferinta,toate astea fiind la fel de experiente ca si trairea eterna si continua,satisfactiile mici si mari,bucuria de a
fii,prietenia,iar noi,cu toate astea si deasupra lor,nu numai ca acceptam faptele ca fiind reale,de fapt unicul etalon care ne afirma sau nu,chiar construim fapte noi in lumi noi,pe masura ce lumea care suntem acum se trezeste odata cu noi.Acest mod metafo-filozofo-speculativ in care ma exprim,tine oarecum de partea noastra abstracta,reala de altfel,insa de aici si pina la practica,la traire in direct,nu este decit un singur pas,si nu exista nimic din cea ce omul poate concepe sau percepe,sa nu fie real la un anumit nivel,indiferent de stare.Curaj si intelepciune

Prieteni si prietenie

2009-05-21T08:31:00.002+03:00

Sensul deja este diferit,e cu totul diferit modul in care inteleg prietenia acum,la cota 0.Prietenia egoista din trecut este stand by,a astepta permanent ceva de la aproapele tau,si pe masura ce celalalt face primul pas,faci si tu cite un pas.Mai sunt si interesele,am prieteni care ma ajuta la nevoie,si nici asta nu e sensul.Este firesc sa ne ajutam intre noi,sa comunicam,sa colaboram intr un sens comun,insa asta nu implica neaparat prietenie,cit bun simt si acel nivel de atins,numit civilizatie.Deci,totul evolueaza,chiar si anumite concepte devenite stari,iar din aceste stari,una din cele mai dinamice este iesirea din singuratate si anonimat.Din acest punct de vedere internetul este un bun instrument de cunoastere si autocunoastere,si creeaza acele legaturi si afinitati,acele rezonante subtile intre noi,care se transforma in prietenie,cu tot cea ce implica asta.Pusi in postura in care mai degraba daruim si impartasim,ne descoperim adevarata stare de prietenie,care este deschidere si nelimitare,sinteza si creatie,holistica,tot cea ce pina acum erau cuvinte mari,iar care acum avem ocazia de a le impartasi si a le experimenta ca stari de constiinta la propriu,iar daca suntem atenti,ne impulsionam reciproc si ne suprapunem cu sensul,fiecare cu fiecare,si toti pentru UNUL.Singurul element care nu isi are locul si rostul este constructia si exteriorizarea de scenarii si sugestii negative.Stim cu totii cum este acest plan,aceasta lume, si nu are nici un rost sa incarcam imaginea cu alte si alte constructii mentale dramatice,care denota frustrari si probe interioare,si care pleaca la fiecare din noi,prietenii,din faptul ca inca nu am inteles sau nu am gasit armonia intre El si Ea,intre yin si yang.Cind suntem prieteni doi cite doi,aflati in armonie si rezonanta,iata Omul.Acum, la proba el si ea pica multi,de fapt majoritatea,insa este ultimul level de atins,am inteles si am experimentat multe,ne trezim in fiecare moment si capatam dinamica creativa prin noi insine,insa singuri suntem doar jumatate.Adevarul care sta la baza creatiei si a universalitatii sta tocmai in acest element,in jocul dintre El si Ea.Dovada ca cei care au impresia ca conduc aceasta lume,de fapt conduc forma si structura mentala pe care au creat o si nu lumea in sine,sunt deja impotenti,frustrati si lipsiti de vitalitate,si se razbuna cumva pe cea ce ii incojoara,avind impresia ca cea ce li sa luat,a plecat din exterior,cea ce este o iluzie.Lipsa de vitalitate,de potenta inseamna lipsa spiritului,si nu ca nu ar mai avea spirit,insa pe o perioada pe care ne am obisnuit sa o numi batrinete,20-30 de ani,spiritul devine o stare latenta,si de aici aspectul de leguma,de apatie si inexpresivitate,intr un cuvint absenta.Sa nu mai vorbim de patologie,care incepe sa se manifeste puternic tot in aceasta stare,printr un corp energetic subtiat si gaurit,o aura cu culori sterse si lipsite de stralucire,si un corp fizic superchimizat si toxicizat.Am auzit un zvon de genul,la nivelul actual de alimentatie un om din evul mediu nu ar fii supravietuit nici 24 de ore,si asta ar trebui sa ne puna pe ginduri,evolutie sau involutie,sau si una si alta?(ca sa respectam triada).Va intrebati ce legatura au toate astea cu prietenia,iar eu va spun ca totul are legatura cu prietenia fiindca nimic nu exista separat,de sine statator in univers.Toate aceste imagini ne apartin si suntem responsabili prin simplu fapt al prezentei,chiar daca nu ne place acest lucru,si fiecare poate spune,ce treaba am eu cu oamenii care imbatrinesc,cu cei care se imbolnavesc si cu cei care mai si mor,cel putin asa cred ei.De ce spun toate astea?Pentru ca,prietene universal,de pretutindeni si dintotdeauna,acelasi si totusi diferit,exista solutii.In primul rind,conceptul despre moarte este aberant,si comod totodata,o alta fuga de responsabilitati,iar eu va spun,si multi altii,ca viata este continuua,nu are inceput,nici sfirsit,si nici nu se insira ca margele pe o linie pe care o numim karmica,cu trecut si viitor,mai putin cu acest minunat prezent continuu care este insasi viata.Prezentul este singura noastra realitate,iar in acest prezent nu incape nici moarte,nici boala, nici batrinete,incape doar cea ce este,experienta buna-rea,care inseamna oportunitate si deschidere infinita,in fiecare moment,insa este greu de realizat asta cind ne confundam cu manifestarea,cu forma,inclusiv corpul nostru fizic,cu acel ego care este doar o suma de concepte cu care ne am obisnuit,iar prin repetitie si automatism il confundam cu unica realitate.In alta ordine de idei,putem deveni mai curati ,mai puri,prin cea ce ingurgitam,si aici nu vreau sa tin teorii alimentare,insa avem responsabilitati si fata de acest corp fizic,care este tempul nostru al fiecaruia,si cum poti vorbi de rezonanta si armonia dintre El si Ea,cu un om somnolent,anesteziat,plin de toxine si chimie la propriu,caruia i se parte normal sa manince un kilogram de cadavre zilnic,si spune ca asa e viata?Viata este cum ne o facem fiecare,iar la nivel general este asa cum este,pentru ca acea suma de concepte care ne genereaza egoul cu care ne confundam,la nivel colectiv genereaza un ego colectiv,concepte unanim acceptate ca fiind realitate.Transformind propriul ego sau renuntind la el,cu tot cea ce l a alimentat:concepte,senzatii,pareri,impresii,instincte,chestii care tin de o parte a noastra greu de controlat dar usor de eliminat,ajutam acest ego colectiv sa se alinieze la noi parametrii,la o noua paradigma,un concept colectiv mai pozitiv si mai constructiv,si asta numai prin prezenta,fiindca oamenii se intreaba,de ce?iar daca ai rabdarea sa le explici si sa i intelegi,vor intelege si vor merge mai departe cu un plus de vibratie,experienta particulara devenita generala,prin dinamica ei.Si revenind la tema de baza,prietenia,asa cum o relatie se construieste,si prietenia se construieste si evoluam impreuna,prin acest act simplu al impartasirii,in a da mai departe cea ce suntem si pot continua cu acea poveste in care se descrie diferenta dintre rai si iad:In iad era masa intinsa cu de toate,cu oameni asezati la masa dar legati de miini,care se uitau unii la altii si inghiteau in sec.In rai era la fel ,numai ca prin PRIETENIE,prin deschidere si daruire,se serveau mental unii pe altii,fiecare pe cel de linga el.Sfatul lui Dalai Lama este acesta,acum,la cota 0,Imprietenitiva,creati comunitati de prieteni care se pot ajuta si sustine reciproc,in care fiecare isi aduce aportul prin propria vibratie,pe masura posibilitatilor si la nivelul la care este,acesta deja este semn de civilizatie care inlocuieste cu succes orice concepte sociale legate de spiritul de turma,steaguri,partide,scoli spirituale sau materialiste,fiindca ce se aseamana se aduna si astfel putem invata ce insemana rezonanta si de aici acelasi lucru,prietenie.La rindul sau,grupul de prieteni colaboreaza cu alte grupuri de prieteni,si cu rabdare construim acea unitate a Omului,opusul individualismului,acea unitate care ne a lipsit atit de mult in ultimele mii de ani.Si putem construi impreuna Totul,pe baze noi,chiar pornind de la aceasta minunata stare,in care amabilitatea,bunul simt,sociabilitatea sunt la ele acasa,fara spectacol,fara prejudecati,fara acele concepte care limiteaza,iar de aici:Viitorul incepe azi.

Dinamica schimbarii

2009-04-25T08:41:00.002+03:00

Nu am sa vorbesc despre schimbari in lumea formei,aceste forme si imagini oricum se schimba,in functie de vibratia si experienta particulara,am sa vorbesc despre dinamica interioara.Un act dinamic de creatie implica trecerea de la constienta la constiinta,dar in primul rind constienta,starea de a fii.Acest lucru este foarte bine explicat de Ekart Tolle,confundarea cu povestea proprie:"Eu vin de acolo,din trecut,si ma duc cu putere incolo,spre viitor,si nu cumva sa incercati sa ma opriti".Dar totusi,intrebi,Acum,unde esti?Si brusc,omul se opreste si realizeaza ca in prezent,in Acum,nu este o poveste care merge de acolo spre acolo,este insasi Viata,cu tot cea ce implica asta.Sau,se trezeste dimineata,"Astazi am o problema,trebuie sa ajung la tribunal in asteptarea sentintei"Si intrebi din nou,bine,dar Acum?E liniste,cerul este senin,pasarelele ciripesc,iar problema e acolo undeva,vad eu unde.Si ajungi la tribunal,tot in prezent,sentinta nu este favorabila,insa sunt prezent aici cu un sens,nu imi fac un scop din asta si nici nu ma confund cu cea ce se intimpla,si inca Traiesc.
Sunt elemente care se opun trairi in prezent,constientei,pendularea pe axa trecut-viitor,confundarea cu povestea vietii,care apartine egoului,si chiar daca a generat o suma de experiente de viata ele au fost necesare si valabile in momentul respectiv,nu mai au valoare in trairea prezenta.Exista un anumit model de experiente care se repeta,sunt cele care nu le am invatat sau nu le am aprofundat,dar si acestea sunt experiente tot ale egoului,si smecheria este sa nu te confunzi cu ele,sa fi cel care trage concluzii ale experientei,fiindca manifestarile de orice fel nu ne apartin,ele vin si pleaca,cea ce ne apartine este viata,constienta in A FII.Daca nu ne mai confundam cu manifestarea,daca ne eliberam de propria poveste,daca dam de o parte balastul amintirilor de tot felul.daca devenim constienti ca fericirea nu vine niciodata din exterior,se lasa linistea in mintea si sufletul nostru,iar aceasta liniste este constienta noastra cu trimitere directa catre constiinta noastra,adevarata cunoastere.Cunoasterea nu este o stare intelectuala,nu se rezuma la forme,sau cuvinte, sau ginduri,este acea gindire contemplativa,mult superioara capacitatii intelectuale care intotdeauna este influentata de acumulari si impune limite,restrictii si sabloane,functie de cea ce consideram ca deja am invatat.Aceasta este diferenta intre inteligenta si intelepciune,intelingenta este cea care"aduna" informatii,intelepciunea e cea care le foloseste.
Si atunci,in dinamica fiecaruia mai e nevoie de de elementul cel mai important,Motivatia.Prima intrebare,constienta sau nu,in a face sau a realiza ceva,este De Ce?Aici intervine decizia,energia pe care o necesita un act,si mai ales pasiunea pe care o investim,care se confunda cu Iubirea,cu spiritul.Unele actiuni sunt spontane,intuitive,dar nu mai putin incarcate de motivatie,o motivatie care ne scapa doar aparent,avem o parte care depaseste capacitatile noastre de intelegere,o parte abstracta care lucreaza holistic,larg si pe deschidere ampla,iar simturile si mai ales gindirea nu ne ajuta sa intelegem actiunile intuitiva,insa ne ajuta linistea si Prezenta.Si revenind la motivatie constienta sau nu,orice facem,orice actiune interioara sau exterioara,este creatia noastra,insa niciodata nu ne confundam cu ea iar aceste manifestarii vin si pleaca,noi tragem concluzii si mergem mai departe,in eternitate.Viata este singurul element permanent indiferent de vibratie,de imagine,si numai Eu sunt ne aduce in traire spirituala,cu tot cea ce implica asta.
Un alt element in dinamica evolutiei este realizarea neutralitatii,a impersonalului,fiindca personajul este cel de care ne folosim in a fii prezenti,insa suntem altceva decit acest personaj,el traieste in si prin noi,noi suntem insasi Viata.Neutraliatea genereaza un alt mod de detasare,intelegerea aspectelor indiferent de cum par,dramatice sau benefice,intotdeauna cind ne ridicam mai sus decit nivelul ochilor si mintii,lucrurile se schimba si sunt altfel,un altfel de experienta.Nu putem decit sa le dam dreptate tuturor,pentru ca toti au dreptate,si daca nu au,nimeni nu are drepate,creatiile si experientele noastre se impletesc armonios sau nu,daca contrazicem o aparenta exterioara ne negam pe noi insine,pornind de la ideea ca nimic nu este intimplator.si la acest nivel doar mintea,si tot egolul,sunt cele care creeaza impresia separarii.
Un element al dinamicii care vreau sa il prezint este a impartasii,si nu cel religios ,cel natural care cred ca apartine noii vibratii a Varsatorului,si anume revenirea la Unitate.Impartasim informatii,impartasim fapte,impartasim creatii comune,primim si dam mai departe,si chiar daca experienta care vine din aceasta impartasire este particulara,vibratia ne este comuna si apartine Omului.Fiecare singur ne creem lumea si universul,fiecare singur intelegem lectiile de viata,fiecare singur percepem prezenta spiritului si a vietii,insa cind toate acestea se impletesc si impartasim,alta este coerenta si vibratia.Individualizare si individualism sunt doua concepte care nu au nimic de a face,primul este deschidere prin constientizarea unicitatii si unitatii,celalat este inchidere prin particularizarea diferentelor de tot felul.A lua totul pe cont propriu fara deschidere si aceasta impartasire,duce inevitabil la noi limitari,la acceptarea unui alt fel de ego,la generarrea de diferente si comparatii.Nimeni nu este singur si nu evolueaza singur,suntem noi,fiecare,SI TOT UNIVERSUL care ne sta alaturi,cu bogatia de imagini si noi experiente,fara limite si restrictii,iar cind spunem tot universul,implica mai ales oamenii din jur,fiindca de aici pornim.Toate aceste elemente le impartasesc tocmai cu aceasta motivatie,a unitatii in spirit,pentru ca toate trec prin mine si se intorc la mine,iar voi,prieteni dragi,sunteti acea parte din mine care trece prin voi.

Perceptia

2009-04-01T08:26:00.003+03:00

In aceasta cursa a schimbarii,pornind de la cea ce stim si cea ce credem ca stim,sa incercam sa realizam echilibrul intre cele ce se vad si cele ce nu se vad,cu sensul intelegerii,al lipsei de separatie intre cele doua elemente.Toate aceste imagini- cuvinte pe care le folosim in a definii si a ne definii,au doar o valabilitate de moment,imaginea se schimba,noi ne schimbam,universul se schimba,pentru ca aceasta este dinamica spiritului,iar cea ce pare static si bine ancorat in asa zisa realitate,este cumva impotriva noastra,impotriva vietii.De ce spun asta?Pentru ca toti afirma imaginea lor ca fiind cea mai buna si cea mai completa,si au dreptate,insa pentru ei,direct individual.Exista adevaruri dinamice de necontestat,care sunt folosite in procesul evolutiei dintotdeauna,care isi schimba forma prin care sunt exprimate,dar isi pastreaza acest fond dinamic de evolutie,in care cel mai pozitiv element este limbajul comun.Avem,ca sa spunem asa,un stil al oamenilor treziti sau pe cale de trezire,in care cuvinte ca:spirit,mental,creatie,adevar,responsabilitate,infoenergie(cuvint folosit de un prieten,care asa de bine reflecta baza realitatii) si multe altele pe care le gasim peste tot ne aduc intr o stare de revenire la normalitate,la normalitatea spirituala,cea a vietii,nu cea a formei si a relativitatii.Exista 6 miliarde si de realitati in acest plan,si nimeni,chiar nimeni,nu poate percepe realitatea proprie in locul nostru,comunic cu cei din jur si stabilim repere comune,insa perceptia si gradul de intelegere al informatiei este pur particular.Aici se observa inversarea valorilor,cei treziti folosesc manifestarea exterioara ca punct de referinta,in genul:oamenii din jur fac asta,dar eu nu fac ca ei,fiindca e evident ca drumul lor nu duce nicaieri,in timp ce masa de oamenii aflati intr un proces de evolutie spirit grup,asemanator cu cel al regnului animal,preiau starea si imaginea generala ca fiind a lor,o traiesc la propriu si o apara cu inversunare,pentru ca aceasta stare generala conserva lenea,traditiile,obisnuintele,intrun cuvint,inertia,evolutia prin anonimat.
Revenind la limbaj,aici se afla,cel putin la cota la care suntem acum,dinamica evolutiei.Oameni ca Eckhart Tolle,Gregg Braden,Nassim Haramein,Neale Walsch si multi,multi altii vorbesc pe limba noastra.Si pot spune ca acest limbaj comun a evoluat si el,daca acum 1000-2000 de ani vorbeam in parabole, simboluri si metafore,pentru ca aceasta era vibratia momentului,acum folosim un limbaj spiritual direct si liber,care se transforma treptat in stiinta evolutiei,in con-stiinta.Con-stiinta pleaca de la a fii constient,chiar si in aparenta,in manifestarea zilnica,urmind sesizarea prezentului ca fiind unica realitate,cunoasterea holistica acceptind informatii din directii diferite intr o sinteza dinamica,controlul mental,pentru ca gindurile noastre creeaza realitatea,si nu ne mai permitem sa o incarcam cu imagini false,si mai ales,Iubirea,prin intelegere si acceptare.Avind aceasta viziune holistica,e greu sa judecam,sa ne opunem,sa incercam schimbarea cu orice pret,putem sa o facem,avind libertatea spirituala de a face orice,in orice directie,dar realizam ca este neproductiv si implica limitare,stagnare,tensiunii.Revin la imaginea in care subliniez realitatea particulara,6 miliarde de realitati pe care nu ca nu putem sa le schimbam,nu este indicat sa o facem,pentru ca orice impunere,chiar si la nivel spiritual,si ma refer la cei care au incercat sa forteze evolutia generala,si-a demonstrat latura nepractica si dizarmonia in diverse situatii,sa spunem asa, istorice.Si iar revin,din punctul meu de vedere,iubirea inseamna intelegere si acceptare,insa la nivel particular,nu prin acceptarea starilor generale ca fiind particulare,ci folosind intreaga cunoastere in a con-stientiza,a stii acel con,care implica si puterea de a anticipa.Acum,cu valul de informatii gen criza,2012,miscari spirituale la un nivel larg,cert este ca ceva se intimpla in aceasta con-stiinta a fiecaruia,dar puterea de anticipare traseaza tot calea fiecaruia in acest context,si nu un mod general,o imagine generala a cea ce se va intimpla,cit felul in care transformarile generale ne pot influenta evolutia individuala(nu spun personala,fiindca personajul cu care defilam in acest plan,apartine acestui plan).Cert este ca cea ce se va prabusi in planul manifestarilor de tot felul,este cea ce si-a demonstrat prin fapte inutilitatea la nivel de evolutie,iar viziunea holistica ne ajuta sa percepem si sa trecem peste aparenta dramatica a imaginii generale,fiind constienti de cauze si fiinnd constienti de viitoarele efecte,semintele le planteaza fiecare,roadele le va culege Omul,asa a fost si va fii in eternitate.In momentul Acum si Aici,observ ca eliminam separatiile de tot felul,realizam Unitatea in constiinta,si pe masura ce dinamica evolutie o cere,Unitatea Omului va fii tot mai completa,pentru ca putem accepta orice schimbare in evolutia individuala,insa pentru a creea e nevoie de putere spirituala,care vine din aceasta unitate.Suntem doi in acest plan fizic,El si Ea,risipiti in 6 miliarde de forme de manifestare,iar puterea spiritului,vine din legatura dinte Noi Doi,dincolo de orice limitari,dincolo chiar si de imaginea pe care eu am generat-o aici,dincolo de interpretarea fiecarui eu mare sau mic,cum se considera,iar aceasta incredere in unitatea intre El si Ea,este adevarata Credinta.

Despre Sacrificiu

2009-03-17T19:11:00.002+02:00

In primul rind tin sa atrag atentia ca aici nu am sa refer nici la ritual,nici la renuntare,ba dimpotriva am sa vorbesc despre armonie si frumos, despre intelegere si recunoastere,pentru ca pina si ideea de sacrificiu a fost pervertita si transformata intr o imagine a eliminarii,a renuntarii desi chiar si etimologic,cuvintul vine de la Sacru,un oficiu sacru,o actiune sacra.Sacrificiul esential este acceptarea unui plan de evolutie cu o dinamica aparent joasa,acest plan fizic in care ne aflam si de multe ori ne si confundam,considerind-ul ca fiind realitate,unica realitate.Ne am coborit vibratiile in acest plan cu scop si sens,scopul fiind anumite lectii-experiente iar sensul fiind evolutia,viata.Din acest punct de vedere am acceptat imagini dramatice,dar si imagini frumoase in egala masura si le am ridicat la rangul de realitate,incercind sa ne autodefinim, si daca se poate,sa mai schimbam cite ceva.Din acest punct de vedere,toti cei 6,5 miliarde de Dumnezeu,mare parte fiind in opozitie chiar si cu ideea,au acelasi sens,iar sensul este tot.....Dumnezeu.Deci,un fel de ascunselea cu noi insine,ne am ascuns in materie crezind ca aici nu ne vede nimeni,si daca vrem cu tot dinadinsul,chiar nu ne vede nimeni,ca la momentul potrivit sa putem avea pretentia unei evolutii singulare,intr o singura perceptie.Si aici nu este vorba de pretentie,dar avem datoria, daca ne am jucat cu acest plan, sa- i ridicam parametrii de evolutie si standardele asa cum le am gasit,atunci cind inca nu eram 6,5 miliarde,pe masura ce insasi vibratia universala o cere.Acest con de umbra din ultimii 7000 de ani sa incheiat iar cea ce se asteapta de la noi,mai asteptam noi de la altii.Si de la sacrificiul incarnarii,sa ajungem la un alt sacrificiu,al trezirii.Acest sacrificiu nu este o povara,este necesitate si daruire,si pe masura ce devenim consitenti de Eu,de noi(ce frumos suna,devenire),suntem constienti de unitate, de legatura cu tot si toate,iar aici un mare rol il are esteticul,frumosul.Vedem armonie acolo unde apare arta,relatiile frumoase intre oameni,peisajele frumoase iar in opozitie,mastodonti industriali,orase pline de tensiuni,comportamente urite si primitive,zone poluate si paduri defrisate,insa noi suntem observatorul.Avind cele doua imagini in opozitie,putem realiza ca cele doua aspecte sunt ale Omului,iar noi suntem oameni.Nu am creat direct toate astea,dar le am acceptat ca fiind reale si concrete,si aici alt sacrificiu,al re-cunoasterii.Auzeam o prietena,artist de altfel,dai cu sistemul in sus,sistemul in jos,ca nu putem iesi din el fiindca depindem de el,si asa si este,Dumnezeu isi iubeste creatia.Insa nu este obligatoriu sa ne confundam cu sistemul,sa nu confundam marfa cu ambalajul,forma cu fondul,fiindca desi mare parte din activitati le traim in exterior,in momentul in care ne oprim si le lasam sa treaca,raminem tot cu imaginea interioara,cu experienta,mica sau grandioasa,dar a Noastra.Important este dinamismul,sa nu ne oprim,sau daca ne oprim in exterior,sa facem ceva in interior,si impletind aceste doua trairi,sa obtinem un echilibru,o armonie.Iata cum sacrificiu devine o bucurie,coborire in materie,trezire,recunoastere,intr un cuvint Viata,si cum poate asta sa nu fie o bucurie,bucuria de a fi?Fac o paranteza,cele doua elemente care stau la baza creatiei,sunet si lumina,respectiv vibratie si cromatica,sunt atit de bine conturate de cei care au legatura cu arta(nu spun artist,fiindca si acesta este un atribut,si multi nu sunt decit atribute).incit aici regasim un alt prilej de bucurie de a fii.Chiar daca nu "faci" arta,daca o poti aprecia,iti ridici vibratiile si nu poti fi decit la acelasi nivel,al sacrificiului,al Sacrului.Exclus pervertirea comerciala,muzica ieftina,filmele si piesele de teatru stupide,si aici exista o intreaga gama de vibratii,ca in tot acest plan.
Si sa revin la ideea de baza,ce urmeaza in aceasta bucurie de a fii?Dupa recunoastere,insasi cuvintul este cu trimitere la reamintire,urmeaza sacrificiul cel mai cel,responsabilitatea.Fiecare act,fiecare fapta,fiecare concept cu care mergem mai departe ne apropie sau ne indeparteaza de adevar,si aici intervine intrebarea,cit de constienti suntem de faptele noastre?Asta nu inseamnna sa ne fie frica de cea ce creem,cit sa eliminam cea ce este inutil sau nu se potriveste,sau genereaza tensiuni,si sa mergem mai departe cu cea ce este frumos,necesar,real chiar.Adevar absolut nu exista,insasi ideea de absolut exclude orice posibilitate de ceva static,insa exista adevar dinamic,care isi poate schimba forma,dar nu si fondul,acest adevar fiind tot cea ce folosim si mergem mai departe.Din acest punct de vedere ,chiar si falsul devine adevar,atunci cind realizam ca este fals.Si tot acest adevar este relativ,mai ales la nivel cotidian,fiindca ce este adevarat pentru mine,poate fii cit se poate de fals pentru altii.Insa revin la responsabilitate,acele adevaruri pe care le descoperim si schimba lucruri, ne dau sens noua si celorlati,ne aduc in stare de responsabilitate dinamica,in care suntem constienti de relativitate acestor adevaruri,dar ne folosim de ele,intru Devenire.Sa fim seriosi,cum gindeam acum 5 sau 10 ani,si atunci aveam un set foarte bine pus la punct de adevaruri?Cea ce vreau sa arat,prezenta noastra aici este un sacrificiu,in sensul de Sacru,si fiecare dintre noi putem descoperi nenumarate sensuri ale sacrului,si atunci nu avem decit sa schimbam imaginea,a noastra si a tot ce este,pentru a o transforma intrun plan Sacru de evolutie,cu tot cea ce implica asta.Prin aceste scrieri am punctat foarte pe larg propriul "level"si ma astept la sinceritate din partea tuturor celor care vor mai mult,in sensul de mai bine.

structuri mentale

2009-03-08T21:38:00.000+02:00

Am folosit deunazi acest termen in dialog cu o prietena si acum vreau sa clarific aceasta imagine,ce anume inteleg din acest element.Deasemenea,vreau sa specific ca aceasta imagine este particulara,neobligind la o re-cunoastere generala,avind ca scop doar transparenta si necesitatea comunicarii.
Cind ma refer la mental nu este acelasi lucru cu gindirea si nu are decit in foarte mica parte legatura cu creierul.Creierul si cea ce se petrece in el,sinapse si polarizari pe zone,sunt doar efecte al unui larg cerc universal,numit mental.de ce?nu stiu,probabil fiindca nu avem alta denumire la indemina.Din acest mental universal creator,Tatal daca vreti,de fapt Tata-Mama avem si noi o parte cu aceleasi caracteristici universale,insa la nivelul actual,folosit in experiente particulare.Tendinta spre universalizare mentala apare atunci cind gindirea duala poate fii depasita prin constientizare,renuntind treptat la tot cea ce tine de separare eu-celalalt,aici- acolo,acum-atunci.Datorita senzorilor cu care suntem inzestrati,percepem exteriorul ca avind caracteristici aparent statice,insa putem sesiza dinamica acestor elemente exterioare,nici o zi nu seamana cu alta,nici un om nu se manifesta tot timpul la fel,iar aceste diferente apartin formei de manifestare,nu fondului manifestat si nici Sursei de manifestare.Aici apare diferenta intre gindire si mental,gindirea lucreaza cu forme,mentalul cu fonduri,respectiv cimpuri vibrationale care stau la baza formei.De accea,cind ma refer la structuri mentale,ma refer la fonduri care se intrepatrund,si nu la forma pe care poate sa o ia o anumita creatie,ea nefiind decit un efect,deja manifestat.Aceste rinduri pe care le scriu,au o forma si genereaza o imagine,insa important este acest fond al coeziunii,in care deasupra cuvintelor de tot felul ne regasim in denumirea acestui blog-Triunitate.Totusi,cuvintele lucreaza pentru noi,generind diversitatea in unitate,insa importanta este Starea care ramine,si aici trebuie sa subliniez ca deasupra gindurilor exista Stari Primare de Ginduri,in care se manifesta intuitia,inspiratia ,intr un cuvint,cunoasterea.Starile mentale sunt greu de sesizat cind suntem implicati in activitatii cotidiene,dar in liniste si in implicare in orice act de creatie,aceste stari genereaza forma creatiei,atunci cind devenim independenti de senzorii de care vorbeam mai sus si avem acces la un alt fel de senzori.Deci,exista un corp mental,dar pentru a evita separarea specifica gindirii,care tinde a atribui,a da forme,prefer sa o numesc o stare mentala,universala, insa particularizata prin experienta.Iar structurile mentale,sunt stari care iau forme,intr un context general si particular,si apoi se reintorc la stari,imbogatite cu experienta,atit ca forma cit si ca fond.Aceasta dinamica,chiar si la nivel de experienta comuna,transforma gindirea in instrument de acces la acea parte din mentalul nostru cu trimitere la un mental superior,la cauzalitate,care are valente mai putin particulare,cit universale.Cea ce vreau sa scot in evidenta,gindirea si mentalul nu sunt acelasi lucru,chiar daca fac parte din aceiasi structura,numai ca primul este partea de "jos" iar celalat partea de "sus",cu deschidere spre Universalitate.Si avem aici,trei elemente:forma-gindirea,fondul-mentalul si Starea-universalul.Acestea fiind spuse,structura noastra mentala,care ne leaga indiferent de manifestare,este Starea,si poate de aceea ne "intilnim" atit de rar.

Pentru Voi

2009-03-07T09:29:00.000+02:00

Am vrut sa renunt la a scrie,pentru a nu mai lasa loc de interpretari,tensiuni si speculatii,insa faptul ca putem zimbii impreuna,este suficient pentru mai departe.
Incerc sa evit latura filozofica si voi vorbi concret despre turme,chiar si noi suntem o mini turma,insa spre deosebire de turmele care se asociaza inconstient si creeaza concepte colective pe care apoi le si manifesta,consider ca noi ne am individualizat suficient pentru a intra intr o stare a colaborarii si prieteniei,in care acceptam informatii unul de la celalalt,insa fara scop,cu sens.In afara de asta,Adevarul este dinamic,cea ce este valabil Acum,devine depasit Acum,ca apoi sa se reintoarca reinoit si cu o noua vibratie prin legea ritmului,a necesitatii.Adevarul nostru comun este Iubirea,care se suprapune cu sensul la modul cel mai general,iar informatiile pe care le folosim in acest sens universal,sunt doar instrumente pe care le folosim pentru a ne armoniza si a armoniza,din nou tinind cont de ritm si de rezonanta.Nu suntem tot timpul impreuna,fiecare are universul sau,insa in momentul in care comunicam se creeaza acasta unitate,care se pastreaza independent de aparenta manifestarilor exterioare si sper ca ne gindim cu drag unii la altii.Eu sunt incintat de tot cea ce gaseasc pe bloguri,pe site uri si in viata de zi cu zi,oameni care se trezesc,oameni care stiu si pot,oameni care cred si ma aduce la aceasta reflexie,rezonez cu cea ce deja are sens iar restul manifestarilor in care exista turme,turmulite,partide, steaguri si ideologii,inca isi mai" arde" o karma colectiva,cea ce isi pierde treptat necesitatea.Aceste turme,mici si mari,au concepte comune,ca si noi,insa noi ne folosim de cea ce deja cunoastem,in timp ce marea majoritate este "folosita "de propria creatie,insa in eternitate,chiar si aceste experiente au un sens.Si tot in eternitate,chiar nu exista diferente,tot cea ce percepem sunt manifestari,Realitatea suntem Noi,cu tot cea ce implica asta.Am citit ceva important si dau mai departe cu titlul de incheiere:Nimic din cea ce vine si pleaca,nu ne apartine.

Ce este zimbetul?

2009-03-01T09:24:00.000+02:00

Aici ma refer la accea stare care deschide,care construieste,care mai degraba ofera decit sa primeasca.Aceasta stare este mai degraba o proiectie a armoniei universale decit o reactie mentala la anumiti stimuli externi,are capacitatea de a rezona si a asimila,si mai ales,de a darui.Din punct de vedere al intelegerii proprii,undeva in zona capului,in aceasta incarnare,am un zumzet permanent pe diferite tonalitati,care reprezinta un simt si o capacitate de a percepe anumite vibratii,mai mult mentale.In rest,nu ma pot lauda cu ajne si vishude,cimpuri si aure,deci plec de la cea ce pot constientiza.Si totusi ,orice element subtil are o reprezentare in acest plan, si consider ca o reprezentare a armoniei este acest zimbet luminos.In comunicare cu diversi prieteni,ne am armonizat reciproc discutind,uneori chiar aprins,iar dupa depolarizare,prin revenirea la unitate,urmeaza acest zimbet empatic in care discutiile nu isi mai au rostul,si asta in multe cazuri.
Aceasta experienta ma convinge ca Zimbetul este o stare universala,cu corespondenta in planul fizic,si este o noua etapa a intelegerii in tri-unitate.Acum,ne individualizam treptat, si sper ca nu confundam asta cu generarea unui alt ego,personajul pe care il acceptam si cu care defilam,nu are nimic de a face cu individualizarea,cit mai degraba ideea de Ou,de om prezent cu totul,cu toate partile incepind de la corp fizic pina laAbsolut,Aici si Acum.Astfel percepem ca latura mentala este un corp cu anumite caracteristici si un instrument de creatie totodata,ca latura emotionala are caracteristici similare cu starea de vis,cu directa trimitere la starea noastra astrala,ca avem energie si vitalitate pentru a actiona,apartinind unei parti energetice distincte si in sfirsit un corp fizic perceptibil prin simturi.
Toate aceste realizari creeaza un intreg,iar descrierea este sumara, si este intregul prezentei,Eu Sunt.Aud tot mai des afirmatia si ma intreb citi constientizeaza realitatea,pentru ca asta implica multa perceptie,multa responsabilitate si mai ales implicare.Deocamdata nu ma pot lauda cu asta,dar cel putin incerc sa fiu constient de Eu sunt,dindu-i permanenta si continuitate.
Mai departe,tot in sensul continuitatii,urmeaza acele corpuri care intra deocamdata la capitolul credinta cauzal,divin si absolut,pe care perceptia le ascunde insa credinta prin cunoastere le releveaza.Si ele au corespondenta in acest plan,cauzaliatea nefiind individuala decit prin particularizare,ea implicind un sens larg si o viziune holistica,divinitatea fiind acea stare de lumina,iluminare,caracteristica meditatiei sau iubirii atotcuprinzatoare iar absolutul fiind acest "mai departe",lipsa finalitatii sau- si,un simt al eternitatii.
Revenind la zimbet,el este implicare si detasare,recunoastere si asimilare,daruire si deschidere si se confunda cu Prezenta,fiindca de multe ori m am surprins cu corpul aici dar cu mintea" hais" si cu inima "cea" si in general in aceste stari de risipire,nu imi prea venea a zimbii?.

Mihaelei,si nu numai.

2009-02-27T10:29:00.000+02:00

Am sa incerc sa explic ce inteleg eu prin cuvinte,imagini,stari ,ginduri si senzatii.Primara este cauzalitatea pe care noi,la nivelul actual, nu o percepem decit la nivel ideatic,nu poate fi caracterizata prin nici unul din elementele de mai sus,si reflecta pur si simplu evolutia,lumina.Cauzalitatea genereaza principii la nivel universal si absolut,din care o parte tine de experienta noastra individuala.Tot cauzalitatea este acea parte din noi impartiala,in care dincolo de concepte si stari,realizeaza doar experienta manifestata,in drumul spre realizarea eternitatii,a absolutului.Totusi,cu toata aparenta de separare in mai multe planuri,prezenta noastra este absoluta,in toate planurile,chiar daca nu suntem constienti decit de o mica parte din aceasta prezenta.Cea ce se cere este o conexiune constanta intre eu si Eu,intre subconstient,constient si supraconstient iar singurul element care separa aceste elemente se numeste Ego,acea parte din noi care are atribute, simturi fizice,perceptie asupra efectivului si se confunda cu planul din care face parte.Acest Ego,apartine acestui plan,el este efemer si are calitatea de instrument al spiritului,dar daca ne confundam cu el,se manifesta acea separare in planuri,stari,imagini.Se cere o prezenta plenara,cu toate aceste cimpuri aparent separate in Unitate,si de aici si unitatea cu intrega manifestare,pentru ca:"Eu si cu Tatal,Una Suntem.
Revenind la cauzalitate,pe masura ce percepem manifestarea apar stari, ginduri si imagini care condensate devin experienta si se intorc la cauzalitate,revenind dinamic in procesul manifestarilor,intr un ciclu etern la cunoasterii si recunoasterii de Sine(acel Atman multrivnit,Mihaela).
Insa toate aceste aspecte sun doar teorii,usor de inteles in plan ideatic dar fara aplicatie practica,imediata.Intelepciuea nu sta numai in intelegere,cit in practica ,in fapte.Au fost si sunt filozofi,poeti,scriitori care ne uimesc cu bogatia de imagini,culori,ideii coerente,ginduri indraznete dar aplicabilitatea acestor elemente este discutabila(si asta si vreau,sa discutam).Ce avem de facut?Sa descoperim adevarul la orice nivel si pentru asta ne folosim de cuvinte,de experienta,de prietenie si colaborare,si mai ales de fapte.Un proces bine finalizat este evident,pornind din plan cauzal,pina la nivel de fapte,care genereaza concluzia,impulsul pentru a merge inainte si in acelasi context,dinamica propriei evolutii.Nu vorbele ne caracterizeaza acesta Prezenta plenara,de care vorbeam mai sus,cit cea ce facem si cea ce suntem.
Chiar daca nu ne vedem asa cum suntem,avem o infinitate de posibilitati de a percepe cea ce Nu suntem,iar prin al treilea element ce tine de impartialul si impersonalul nostru,putem constientiza ca cea ce suntem si cea ce nu suntem,inseamna in realitate totul.
Propun sa avem rabdare in a ne descoperii,sa ne regasim in gesturi,zimbete si cuvinte simple,sa ne ajutam,nu sa ne fortam si sa ne impingem intr un proces care oricum este etern ,si hei rup nu isi are rostul.Aceasta Prezenta ne ajuta sa controlam intrega gama de vibratii,si chiar daca aparent, in anumite momente nu suntem in rezonanta,exista o dinamica a fiecaruia prin care cu rabdare si bun simt,gasim ca avem puncte comune iar intelegerea consta in faptul ca putem primii doar cea ce daruim.Altfel,sensul fiecaruia si modul in care percepe anumite planuri si aspecte,este pur particular,si atit cit nu deranjeaza pe nimeni,este minunat,dar este de preferat ca din aceasta imagine proprie sa excludem judecata,judecarea a cea ce nu ni se pare convenabil,si asta la orice nivel si indiferent de cit de dramatica sau umbrita pare aceasta imagine.

De ce Triunitate?

2009-02-26T10:07:00.000+02:00

Pentru ca,ansamblul structurilor din acest plan al existentei genereaza o aparenta de dualitate.Acest aspect este relevat sub diverse forme, in mai toate comunicarile legate de spiritualitate,mai vechi sau mai noi.Ajunsi la factorul timp,vechi sau nou,in realitate toate elementele coexista in eternitatea prezentului,este irelevant cind o informatie a ajuns aici,conteaza aplicabilitatea ei in acest prezent continuu.
Dualismul este o aplicatie simpla a polaritatii,prin care datorita simturilor limitate,percepem pe rind o parte sau alta a unor manifestari,de aici separarea in bine-rau,frumos-urit,intuneric-lumina.Luat in parte,fiecare element,fiecare manifestare contine aceste imagini in proportii diferite,nimeni nu poate puncta un bine absolut,un intuneric absolut,cea ce este absolut are caracteristici absolute,in care toate aceste aspecte isi pierd necesitatea.Din punct de vedere al viziunii noastre,aceste elemente ale manifestarii pe care le intilnim,capata valente intr-o directie sau in alta,doar pe masura experientei pe care ne ma propus-o,insa aceasta este o EXPERIENTA,buna sau rea,in care sensul este,pur si simplu,cunoastere.Aici intervine al treilea element,Noi suntem al treilea element,cel care culege roadele.
Nu vreau sa intru in speculatii de genul:Cum sa renuntam la dualism,aici depinde de nivelul fiecaruia dintre noi,dar putem constientiza relativitatea acestor elemente duale pe de o parte,pe de alta parte ca prin atentie, apare al treilea element care nu este nici unul dintre cele doua aparent opuse,sau amindoua la un loc.
Caracteristicile mintii bazate pe simturi sunt separarea,etichetarea,diferentierea si alte aspecte de raportare,insa toate aceste elemente aparent externe se raporteaza la Noi,la cea ce suntem si la cea ce avem de facut-constientizat.Altfel spus,cea ce se manifesta exista pentru, si prin,cea ce genereaza manifestarea.Acesta este un mod impersonal de a caracteriza manifestarea,insa poate tocmai acest mod impersonal de perceptie ne lipseste,din moment ce majoritatea aspectelor ne ating,ne impresioneaza si se opresc la noi,in loc sa treaca prin noi,si sa pastram doar experienta.
Tri-ul,il regasim in tatal-mental-absolut,fiul-emotional-manifestat,spiritul-energetic-viata,si in toate elementele spirituale cu care ne-am intilnit si ne intilnim,calea de mijloc a lui Budha,neutraliatea si zimbetul maestrilor,aparenta resemnare si acceptare a lui Isus in fata manifestarilor de tot felul,iar la nivelul actual,faptul ca inca mai exista un echilibru,care se manifesta dincolo de constienta noastra,printr-o armonizare naturala,pe care treptat o constientizam, pentru a putea controla,intelege si accepta propria existenta.
Acest Trei ne leaga pe toti,el este insasi armonia si echilibrul,dincolo de simturi,dincolo de concepte si structuri mentale,dincolo de pareri-puncte de vedere,dincolo de cea ce noi ne-am obisnuit sa numim viata.
Sunt deschis totusi la pareri si puncte de vedere,adevarul fiind dinamic si constructiv,si cine stie?Poate impreuna descoperim ceva cu care nu ne-am obisnuit,dar Este viata.